Ținut

În acest articol, vom explora istoria fascinantă a lui Ținut și impactul său asupra lumii de astăzi. De la începuturile sale și până în prezent, Ținut a jucat un rol crucial în diverse aspecte ale societății, lăsând o amprentă de neșters asupra culturii, tehnologiei, politicii și multe altele. Pe parcursul paginilor care urmează, vom examina în detaliu modul în care Ținut a evoluat de-a lungul timpului, influența sa în diferite domenii și cum continuă să ne modeleze prezentul și viitorul._Pregătește-te să te cufunzi într-o călătorie în timp și să descoperi impactul durabil de la Ținut.

Ținuturile României în 1939
Ținuturile României înainte de desființarea lor (septembrie 1940)

Ținutul a fost o unitate teritorial-administrativă în Principatul Moldovei și în Regatul României.

În Evul Mediu

Articol principal: Ținuturile Moldovei
Ținuturile Moldovei în anii 1601-1718

În Evul Mediu, ținuturile erau unitățile teritorial-administrative ale Moldovei și corespundeau județelor din Țara Românească. Fiecare ținut era cârmuit de un pârcălab sau de un staroste (dacă avea vreo cetate pe cuprinsul său). Dimensiunea unui asemenea ținut era asemănătoare cu cea a unui județ din Țara Românească.

În perioada interbelică

În data de 14 august 1938[1] în Regatul României a fost introdus ținutul ca unitate teritorial-administrativă, în contextul dictaturii regelui Carol al II-lea, după modelul administrativ al Italiei fasciste și al Iugoslaviei din timpul dictaturii regelui Alexandru I. Guvernatorii ținuturilor, chemați ”Rezidenți regali”, au acționat pentru concretizarea la scara regională a partidului unic, Frontului Renașterii Naționale, creat în data de 16 decembrie 1938. Noile steme ale ținuturilor au fost descrise în Monitorul Oficial din 10 februarie 1939. Au fost formate 10 ținuturi, fiecare dintre ele fiind alcătuite din mai multe județe:

Organizarea teritoriului în ținuturi a fost de inspirație fascistă[2]Format:Dubious, fiind urmărită ștergerea particularităților istorice regionale. Acest fapt este vădit pe de o parte prin renunțarea la denumirile istorice tradiționale, care au fost înlocuite cu denumiri de ape, iar pe de altă parte prin amestecarea unor regiuni cu particularități diferite. Astfel, județul Trei Scaune, cu majoritate secuiască, precum și județul Brașov, cu specific săsesc, au fost incluse în mod artificial în Ținutul Bucegi.

Ținuturile au fost desființate prin Decretul-Lege nr. 3219 din 21 septembrie 1940[3].

Referințe

  1. ^ „Monitorul Oficial”, partea 1, nr. 187 din 14 august 1938
  2. ^ Günther H. Tontsch, Juristische Literatur zur rumänischen Verwaltungsgeschichte im 19. und 20. Jahrhundert, în: Jahrbuch für Europäische Verwaltungsgeschichte 12 (2000), pag. 285.
  3. ^ „Monitorul Oficial”, partea 1, nr. 221 din 22 septembrie 1940, pp. 5530-5532

Vezi și