9 Metis

În zilele noastre, 9 Metis este un subiect care a captat atenția multora în societatea actuală. Odată cu progresul tehnologiei și globalizarea, 9 Metis a devenit un subiect relevant care acoperă diverse domenii ale vieții de zi cu zi. Fie în sfera profesională, personală, academică sau socială, 9 Metis a avut un impact semnificativ asupra modului în care oamenii interacționează și funcționează în lumea contemporană. Pe măsură ce 9 Metis continuă să evolueze, este important să se analizeze influența sa asupra diferitelor aspecte ale vieții moderne și implicațiile pe care le are pentru viitor. În acest articol, ne vom adânci în lumea fascinantă a lui 9 Metis și vom explora dimensiunile, impactul și posibilele provocări pe care le prezintă în societatea actuală.

Acest articol se referă la un asteroid. Pentru alte sensuri, vedeți Metis (dezambiguizare).
9 Metis
Denumiri alternative1974 QU2
Tip obiectasteroid[1]  Modificați la Wikidata
Numit dupăMetis
Date generale
DescoperireA. Graham
25 aprilie 1848
Caracteristicile orbitei
Semiaxa mare357,052 Gm (2,387 UA)
Distanța la periheliu313,556 Gm (2,096 UA)
Distanța la afeliu400,548 Gm (2,678 UA)
Excentricitatea0,122
Argumentul periheliului5,489°
Perioada siderală1346.815 zile (3.69 ani)
Viteza medie pe orbită19,21 km/s
Înclinarea față de ecliptică5,576°
Longitudinea nodului ascendent68,982°
Anomalie medie274,183°
Date fizice
Raza medie222×182×130 km[2]
235×195×140 km[2][3][4]
190 km (Dunham)[5]
Masa(1,47±0,20)×1019 kg[6]
Densitatea medie4,12±1,33 g/cm³[6]
Accelerația gravitațională la suprafață~0,070 m/s²
Viteza de eliberare~0,11 km/s
Albedo0,118 (geometric)[5]
Temperatura la suprafață~173 K
max: 282 K (+9° C)[7]
Locul descopeririiMarkree Observatory][8]  Modificați la Wikidata
Data descoperirii[1]  Modificați la Wikidata
Modifică text Consultați documentația formatului

9 Metis este un asteroid din centura de asteroizi. A fost descoperit de A. Graham la 25 aprilie 1848. Este numit după oceanida Metis. Masa lui Metis este aproximativ jumătate de procent din masa totală a centurii de asteroizi.[6]

9 Metis este unul dintre marii asteroizi din centura principală. Pare compus din silicați, din nichel și din fier.

Descoperire

A fost descoperit de Andrew Graham la 25 aprilie 1848; a fost singura sa descoperire. A fost și singurul asteroid descoperit de pe solul irlandez. A primit numele titanidei Metis, fiica lui Tethys și a lui Oceanus, fiind, prin urmare, și o oceanidă, care a fost prima soție a lui Zeus și mama Athenei. Zeus a devorat-o pe Metis ca aceasta să nu aducă pe lume un copil mai puternic decât el.

Primii asteroizi descoperiți au primit câte un simbol astronomic, iar cel atribuit lui Metis este Simbolui lui Metis.

Descriere

Curba luminozității lui Metis lasă să se creadă că acesta ar putea avea un satelit natural. Observațiile subsecvente nu au permis, totuși, să se confirme această ipoteză.[9][10]

Metis a fost observat de telescopul spațial Hubble în 1993. A fost capabil să discearnă forma neregulată a asteroidului, însă nu a fost detectat niciun satelit al acestuia.[11]

Metis a ocultat stele de cel puțin cinci ori.

Bibliografie

  • Alex Storrs, Ben Weiss, Ben Zellner, Win Burleson, Rukmini Sichitiu, Eddie Wells, Charles Kowal, David Tholen, Imaging Observations of Asteroids with Hubble Space Telescope Arhivat în , la Wayback Machine., Icarus 137, 260–268 (1999)
  • A. W. Harris, B. D. Warner, P. Pravec, ed., Asteroid Lightcurve Derived Data V13.0, EAR-A-5-DDR-DERIVED-LIGHTCURVE-V13.0, NASA Planetary Data System (PDS), 2012 (rotație)
  • Spectru și albédo
  • J. G. Williams Asteroid Families - An Initial Search, Icarus Vol. 96, p. 251 (1992).
  • M.S. Kelley and M. J. Gaffey 9 Metis and 113 Amalthea: A Genetic Asteroid Pair, Icarus Vol. 144, p. 27 (2000).
  • D.L. Mitchell et al Radar Observations of Asteroids 7 Iris, 9 Metis, 12 Victoria, 216 Kleopatra, and 654 Zelinda, Icarus Vol. 118, p. 105 (1995).
  • L.F. Lim et al Thermal infrared (8 – 13 µm) spectra of 29 asteroids: the Cornell Mid-Infrared Asteroid Spectroscopy (MIDAS) Survey, Icarus Vol. 173, p. 385 (2005).

Note

  1. ^ a b JPL Small-Body Database, accesat în  
  2. ^ a b Baer, James (). „Astrometric masses of 21 asteroids, and an integrated asteroid ephemeris” (PDF). Celestial Mechanics and Dynamical Astronomy. Springer Science+Business Media B.V. 2007. 100 (2008): 27–42. Bibcode:2008CeMDA.100...27B. doi:10.1007/s10569-007-9103-8. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  3. ^ J. Torppa et al., Shapes and rotational properties of thirty asteroids from photometric data Arhivat în , la Wayback Machine., Icarus Vol. 164, p. 346 (2003).
  4. ^ A. D. Storrs et al., A closer look at main-belt asteroids 1: WF/PC images, Icarus Vol. 173, p. 409 (2005).
  5. ^ a b „JPL Small-Body Database Browser: 9 Metis” (ultima observație pe ). Accesat în . 
  6. ^ a b c Jim Baer (). „Recent Asteroid Mass Determinations”. Personal Website. Arhivat din original la . Accesat în . 
  7. ^ L. F. Lim et al., Thermal infrared (8–13 µm) spectra of 29 asteroids: the Cornell Mid-Infrared Asteroid Spectroscopy (MIDAS) Survey, Icarus Vol. 173, p. 385 (2005).
  8. ^ JPL Small-Body Database 
  9. ^ Wang Sichao, Wu Yuezhen, Bao Mengxian, Deng Liwu, Wu Sufang, A possible satellite of 9 Metis, Icarus 46, 285–287 (1981)
  10. ^ Other reports of asteroid/TNO companions
  11. ^ Alex Storrs, Ben Weiss, Ben Zellner, Win Burleson, Rukmini Sichitiu, Eddie Wells, Charles Kowal, David Tholen, Imaging Observations of Asteroids with Hubble Space Telescope Arhivat în , la Wayback Machine., Icarus 137, 260–268 (1999)

Legături externe