A treia bătălie de la Harkov

În acest articol, vom explora cele mai relevante aspecte legate de A treia bătălie de la Harkov. Este o temă care a stârnit un mare interes în diverse domenii, deoarece impactul său se extinde la diferite aspecte ale vieții de zi cu zi. În acest sens, vom analiza în profunzime implicațiile sale, evoluția în timp și relevanța ei în prezent. A treia bătălie de la Harkov a fost subiect de studiu de către experți din diferite discipline, care au contribuit la îmbogățirea panorama cunoștințelor în jurul acestei teme. Prin acest articol, vom căuta să oferim o imagine de ansamblu completă și actualizată a A treia bătălie de la Harkov, cu scopul de a oferi cititorilor noștri o înțelegere mai clară și mai detaliată.

A treia de la Kharkov
Parte din Frontul de Est,Al Doilea Război Mondial Modificați la Wikidata

Informații generale
Perioadă16 februarie –15 martie 1943
LocHarkov, RSS Ucraineană - Uniunea Sovietică
49°58′00″N 36°19′00″E ({{PAGENAME}}) / 49.966666666667°N 36.316666666667°E
RezultatVictoria puterilor Axei
Beligeranți
Uniunea Sovietică Germania Nazistă
Conducători

Filipp Golikov
Nikolai Vatutin
Erich von Manstein
†Theodor Eicke
Efective
300,000 soldați160.000 soldați
Pierderi
48.000 morți, 180.000 răniți
19.594 prizonieri		necunoascute; raportate ca fiind "moderate"
Modifică date / text Consultați documentația formatului

A treia bătălie de la Harkov a fost ultima mare victorie strategică a Germaniei Naziste din timpul celui de-al doilea război mondial. Harkovul a fost cucerit pentru prima oară de naziști pe 25 octombrie 1941 și a fost eliberat de sovietici în februarie 1943, după înfrângerea suferită de germani la Stalingrad. Sub conducerea feldmareșalului Erich von Manstein, germanii au contraatacat și după ce au distrus unitățile avansate sovietice, au recucerit orașul după lupte grele de stradă.

Corpul al 2-lea SS Panzer, echipat cu tacuri grele Tiger, au jucat un rol semnificativ în recucerirea orașului. Corpul de tancuri era format din Divizia I SS Leibstandarte „Adolf Hitler” și Divizia a 2-a SS „Das Reich”, care veneau pe front după o perioadă lungă de refacere, fiind la maximă capacitate de luptă. Sub comanda SS-Gruppenführerului Paul Hausser, tancurile germane s-au angajat în luptă cu sovieticii în ciuda disproporției de forțe de 6 la 1 în favoarea rușilor. În condițiile în care la un moment dat era amenințat cu încercuirea, Hausser și-a retras tancurile în ciuda ordinelor explicite date de Adolf Hitler. Această retragere l-a înfuriat atât de rău pe Hitler, încât dictatorul a refuzat să-l decoreze pe Hausser după câștigarea bătălie.

Corpul al 2-lea SS Panzer (întărit cu Divizia SS Totenkopf) a fost atașat contraatacului lui Manstein, care a distrus unitățile avansate sovietice și a salvat Grupul de Armate Sud. Divizia Leibstandarte a recucerit mai apoi Harkovul, iar, în onoarea acestei victorii, Hitler a hotărât să redenumească piața centrală a orașului "Leibstandarteplatz". Această bătălie este considerată în general ultima ofensivă încununată de succes pe frontul de răsărit și este studiată până în ziua de azi în academiile militare ca un bun exemplu de apărare mobilă.

Orașul a rămas numai temporar în mâinile Axei. Pe 23 august 1943, după înfrângerea din bătălia de la Kursk, germanii au fost forțați să părăsească orașul.

În ciuda importanței ei, această bătălie a fost puțin studiată de istorici în epoca postbelică.

Bibliografie

  • Jean Restayn, The Battle of Kharkov, J.J. Fedorowicz Publishing, ISBN 0-921991-48-7
  • George Nipe & Remy Spezzano, Platz der Leibstandarte: The SS-Panzer-Grenadier-Division "LSSAH" și The Battle of Kharkov January - March 1943, RZM Imports. ISBN 0-9657584-2-7
  • George M. Nipe Jr, Last Victory in Russia: The SS-Panzerkorps and Manstein's Kharkov Counteroffensive February - March 1943, Schiffer Publishing. ISBN 0-7643-1186-7

Vezi și