Abu-l-'Atahiya
În acest articol, ne vom adânci în lumea fascinantă a lui Abu-l-'Atahiya, explorând numeroasele sale fațete și descoperind impactul său asupra diferitelor aspecte ale vieții de zi cu zi. Abu-l-'Atahiya este o temă larg studiată și dezbătută, stârnește un mare interes și curiozitate în diferite domenii, de la știință la artă, prin cultura populară și societatea în general. În acest sens, vom analiza modul în care Abu-l-'Atahiya a evoluat de-a lungul timpului, ce implicații are astăzi și ce tendințe și provocări prezintă pentru viitor. Pregătiți-vă să porniți într-o călătorie de descoperire și inspirație, în care fiecare paragraf vă va aduce puțin mai aproape de înțelegerea importanței și relevanței lui Abu-l-'Atahiya în lumea de astăzi.
| Abu-l-'Atahiya | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | إسماعيل بن القاسم بن سويد العنزي  |
| Născut | 748 d.Hr.[1][2] Ayn al-Tamr(d), Karbala Governorate(d), Irak[2] |
| Decedat | 826 d.Hr. (78 de ani)[1] Bagdad, Califatul Abbasid |
| Religie | islam |
| Ocupație | poet scriitor |
| Activitate | |
| Specie literară | Qasida |
Modifică date / text  | |
Abū l-ˤAtāhiyya (أبو العتاهية, numele complet: Abu Isħaq Ismā'īl ibn Qāsim al-ˤAnazī إسماعيل بن القاسم العنزي، بن سويد العيني) (828 - 748) a fost poet arab.
Viața
S-a născut în 748 la 'Aynu t-Tamar, localitate situată în provincia irakiană Al-Anbar. Și-a petrecut tinerețea la Kufa, unde o perioadă a practicat comerțul cu articole de olărit, activitate pe care a continuat-o și după ce s-a mutat la Bagdad. Devine cunoscut prin versurile sale, în special prin cele adresate lui ˤUtba, iubita califului abbasid Al-Mahdi, care apoi îl întemnițează considerându-se ofensat.
Restul vieții îl petrece practicând asceza și moare în 828, în perioada domniei califului Al-Mamun.
Opera
Lirica sa evită convenționalismul, manierismul și artificialitatea specifice epocii. A căutat noi forme metrice și a folosit o limbă simplă, apropiată de vorbirea cotidiană.
Este considerat unul dintre primii poeți filozofi arabi.
O mare parte a liricii sale are ca temă viața cotidiană și etica, abordând un ton pesimist, motiv pentru care a fost suspectat de erezie.
Vezi și
Bibliografie
- Danțiș, Gabriela - Scriitori străini, Editura Științifică și Enciclopedică București, 1981
