Academia Ranson

În acest articol, ne vom adânci în lumea captivantă a lui Academia Ranson, explorând originile sale, relevanța sa astăzi și posibilele sale efecte în viitor. De la începuturi, Academia Ranson a stârnit interesul și curiozitatea oamenilor de toate vârstele și profesiile, devenind un subiect recurent în conversații, dezbateri și studii academice. Pe parcursul acestei scrieri, vom aprofunda în cele mai relevante aspecte ale Academia Ranson, analizând implicațiile sale în diferite contexte și oferind o privire critică asupra influenței sale asupra societății contemporane. Printr-o abordare cuprinzătoare, vom căuta să oferim cititorilor noștri o înțelegere mai completă a Academia Ranson și a implicațiilor sale în lumea de astăzi.

Academia Ranson
Desființată[1]  Modificați la Wikidata
Informații
Fondată  Modificați la Wikidata
Localizare
Țara Franța
OrașParis  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Académie Ranson a fost o școală de artă fondată la Paris de către pictorul francez Paul-Élie Ranson (1862-1909) și câțiva dintre foștii săi colegi de la reputata "Académie Julian", pictorii “Les Nabis”.[2]

Istorie

Academia, era situată pe strada Henri Monnier, în arondismentul 9 al Parisului, pentru ca apoi să se mute în cartierul Montparnasse, în strada Joseph Bara.

Maurice Denis și Paul Sérusier au susținut cursuri de teoria artei, iar Ker-Xavier Roussel, Félix Vallotton și Édouard Vuillard au făcut de asemeni parte dintre profesori, ceea ce a întreținut notorietatea instituției. Concetta, cea care a fost modelul lui Edgar Degas ("Les repasseuses”) cât și a lui Auguste Rodin (“le Baiser”) a contribuit prin prezența sa la excelenta reputație a școlii.

Odată cu moartea prematură a lui Paul Ranson în 1909, Academia a fost condusă de către soția fondatorului, Marie-France Ranson. Din 1914, din cauza Primului Război Mondial, profesorii sunt dispersați, dar Académie Ranson supraviețuiește în ciuda scăderii frecvenței elevilor. După 1918, Maurice Denis și Paul Sérusier sunt ocupați cu alte activități. Au apărut noi profesori, majoritatea din rândul foștilor elevi: Yves Alix, Gustave Jaulmes, Paul Vera, Jules-Émile Zingg, Roger Bissière, Louis Latapie, Dimitrios Galanis și Amédée de la Patellière.

În 1931, Marie-France Ranson a predat conducerea Academiei lui Harriet Von Tschudi Cérésole, fostă studentă și sculptoriță, originară din Elveția. Din 1939 până în 1944, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, instituția a activat, fiind deschisă pentru puțini studenți, ca mai apoi să nu funcționeze câțiva ani. Academia a fost redeschisă în 1951 de un grup de profesori: Roger Chastel, Marcel Fiorini, Lucien Lautrec, Gustave Singier, Henri Goetz. Lipsa mijloacelor financiare a cauzat stoparea definitivă a activității (1955).

Profesori ai Academiei Ranson

Elevi ai Academiei Ranson

Note

  1. ^ Autoritatea BnF 
  2. ^ Académie Ranson Arhivat în , la Wayback Machine., Serdar Hizli Collection.

Bibliografie

  • Michel-Georges Bernard, Jean Le Moal, Ides et Calendes, Neuchâtel, 2001 ,"L'Académie Ranson, 1935-1936", p. 31-41.
  • Alexandra Charvier, « L'Académie Ranson dans le Paris artistique de l'entre-deux-guerres », dans La Gazette de l'Hôtel Drouot, Paris, 16 janvier 2004, pp. 116-117.
  • Alexandra Charvier, « L'Académie Ranson à la croisée des chemins », dans La Gazette de l'Hôtel Drouot, Paris, 12 mars 2004, pp. 248-249.
  • Sophie de Juvigny, Alexandra Charvier, Montparnasse années 1930 - Bissière, Le Moal, Manessier, Étienne-Martin, Stahly… Éclosions à l’Académie Ranson, Rambouillet, Palais du roi de Rome, Éditions Snoeck ISBN: 978-90-5349-796-8

Legături externe