Acid picric
În articolul următor vom vorbi despre Acid picric, un subiect de mare actualitate astăzi. Acid picric este un subiect care a captat atenția multor oameni din întreaga lume, fie datorită impactului său asupra societății, a semnificației sale la nivel personal sau influenței asupra diverselor aspecte ale vieții de zi cu zi. De la apariția sa, Acid picric a generat dezbateri pe scară largă și a stârnit un interes tot mai mare în rândul experților și pasionaților deopotrivă. În acest articol, vom explora diferite aspecte legate de Acid picric, analizând importanța acestuia, implicațiile și evoluția sa în timp. Pregătește-te să pătrunzi în lumea fascinantă a lui Acid picric și să descoperi tot ce are de oferit această temă!
| Acid picric | |
 | |
 | |
 | |
| Denumiri | |
|---|---|
| Alte denumiri | 2,4,6-Trinitrofenol, Trinitrofenol |
| Identificare | |
| Număr CAS | 88-89-1 |
| ChEMBL | CHEMBL108541 |
| PubChem CID | 6954 |
| Informații generale | |
| Formulă chimică | C6H3N3O7 |
| Aspect | cristale galbene |
| Masă molară | 229,11 g/mol |
| Proprietăți | |
| Densitate | 1,76 g/cm3 |
| Starea de agregare | solidă |
| Punct de topire | 122 °C |
| Punct de fierbere | exploziv |
| Solubilitate | grea în apă |
| Presiune de vapori | 1 mm Hg[2]  |
| Indice de refracție(nD) | 1,76 |
   | |
| NFPA 704 | |
4
3
4
-
| |
| Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel. | |
Modifică date / text  | |
Acidul picric este un compus organic cu formula chimică C6H3N3O7, denumirea chimică sistematică 2,4,6-trinitrofenol. Sărurile acidului se numesc picrați.
Proprietăți
Acidul picric se prezintă sub formă de cristale galbene cu gust amar greu solubile în apă, ușor solubile în benzol, etanol. Acidul a atrage sarcinile negative ca (-NO2) , prin gruparea fenolică este un acid tare (pKs = 1,02). In aer arde cu fum abundent, la o încălzire rapidă sau la o aprindere însoțită cu lovire este exploziv cu o viteză a undei de detonație de 7.100 m/s. Această undă este de 10 ori mai rapidă ca a TNT-ului. In contact cu metalele acidul are o acțiune agresivă formând picrate metalice explozive. Acidul picric este toxic, produce reacții alergice în contact cu pielea, prin depozitare cu apă se reduce sensibilitatea explozivă la lovituri sau frecări.
Obținere
Acidul picric se obține prin sulfonarea cu acid sulfuric concentrat a fenolului urmată de o tratare cu acid azotic. O altă metodă este obținerea din rășina plantei Xanthorröa australis.
Utilizare
Acidul era folosit la fabricarea unor coloranți și grenadelor în cel de al doilea război mondial fiind ulterior înlocuit de TNT.
Istoric
Este printre primele substanțe explosive folosite din anii 1886, fiind numit Lyddit, Ekrasit, Shimose sau Melinit. Acidul este descoperit de chimistul francez Eugène Turpin (1848-1927). Acidul picric a intrat în istorie prin explozia de la Halifax (Canada) din 1917, explozie provocată prin coliziunea a două vapoare, una din ele transporta (35 tone debenzol, 63 tone de nitrat de celuloză, 2300 tone de acid picric și 200 tone deTNT). Este considerată ca una dintre cele mai puternice explozii din istorie înaintea exploziilor nucleare. Utilizarea acidului picric pentru fabricarea vopselelor din cauza toxicității sale a fost sistată.
Note
- ^ „Acid picric”, PICRIC ACID (în engleză), PubChem, accesat în
- ^ http://www.cdc.gov/niosh/npg/npgd0515.html Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor)
