Ademar de Chabannes

În acest articol, vom explora lumea fascinantă a lui Ademar de Chabannes, un subiect care a captat atenția multor oameni de-a lungul anilor. Fie datorită impactului său asupra societății, a relevanței sale astăzi sau pur și simplu datorită istoriei și evoluției sale, Ademar de Chabannes reprezintă un punct de interes pentru diverse sectoare ale populației. De-a lungul acestor pagini, vom analiza diferite aspecte legate de Ademar de Chabannes, de la impactul său asupra economiei până la implicațiile sale culturale. În plus, vom explora influența acesteia asupra lumii moderne și modul în care ne-a modelat percepția despre Ademar de Chabannes de-a lungul timpului. Pregătește-te să te cufunzi într-o lume a descoperirii și învățării!

Ademar de Chabannes
Date personale
Născut988 d.Hr.[1][2][3][4][5] Modificați la Wikidata
Saint-Sylvestre, Limousin, Franța Modificați la Wikidata
Decedat1034 (46 de ani)[6][7][8][9][4] Modificați la Wikidata
Ierusalim, perioada islamică timpurie în Palestina⁠(d)[4] Modificați la Wikidata
Religiecatolicism Modificați la Wikidata
Ocupațiecălugăr
cronicar
compozitor Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba latină[10][11] Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Adémar de Chabannes (sau Adhémar de Chabannes) (n. cca. 988 – d. 1034) a fost un călugăr francez din secolul al XI-lea, istoric, compozitor, dar și un falsificator de succes.

Viața

Adémar s-a născut la Chabannes, un sat actualmente situat în Haute-Vienne. Educat la mănăstirea Sfântului Marțial din Limoges, el și-a petrectu viața ca monah, atât acolo cât și la mănăstirea Sfântului Cybard dinAngoulême.

Scrieri

Viața lui Adémar a decurs în principal prin scrierea și transcrierea de cronici, iar opera sa principală este o istorie intitulată Chronicon Aquitanicum et Francicum sau Historia Francorum. Elaborată în trei cărți, scrierea tratează istoria Franței de la fabulosul rege Pharamond, rege al francilor, până la anul 1028. Primele două cărți sunt mai degrabă copii ale istoriilor anterioare ale regilor franci, precum Liber Historiae Francorum, continuarea lui Fredegarius și Annales regni Francorum, însă cea de a treia, care tratează perioafda dintre anii 814 și 1028, este de o considerabilă importanță istorică.

Falsul

Adémar a "îmbogățit" legenda Sfântului Marțial, episcopul din secolul al III-lea care a creștinat regiunea Limoges, plasându-l cu câteva secole înainte și transformându-l în unul dintre cei 12 apostoli. De asemenea, cronicarul a suplimentat slaba documentare asupra presupusei 'apostolicități' a lui Marțial, mai întîi cu o "Viață" falsificată a lui Marțial, care ar fi fost compusă de către succesorul acestuia, episcopul Aurelian.

Din păcate pentru Adémar, un călugăr călător, Benedict de Chiusa, originar din Lombardia, a denunțat presupusa Viață a lui Marțial ca fiind un fals. Cuvântul s-a răspândit, iar tânărul călugăr, până atunci considerat ca promițător, a căzut în dizgrație. Reacția lui Adémar a fost aceea de a crea fals după fals, inventând practic un conciliu la anul 1031 care să confirme statutul "apostolic" al lui Marțial, creând chiar o scrisoare papală. Realitatea asupra acestor invenții a fost scoasă la iveală abia în anii 1920, de către istoricul Louis Saltet, deși cei mai mulți dintre istoricii catolici au ignorat demonstrațiile lui Saltet până în anii 1990.

Pe termen lung, operațiunea lui Adémar s-a dovedit a acea succes. Până la finele secolului al XI-lea, Marțial a fost într-adevăr venerat ca apostol în Aquitania, deși în alte arii geografice legenda era pusă sub semnul întrebării.

Opera muzicală

Adémar a compus muzica sa liturgică bazându-se în mare măsură pe muzica gregoriană, standardul acelei epoci. El a creat astfel opera dedicată Sfântului Marțial, precum și opere pentru sărbătorile apostolilor, la care a adăugat opere originale.

Adémar a murit în jurul anului 1034, cel mai probabil la Ierusalim, unde s-a deplasat ca pelerin.

Note

  1. ^ Marea Enciclopedie Rusă 
  2. ^ Visuotinė lietuvių enciklopedija 
  3. ^ Gran Enciclopèdia Catalana 
  4. ^ a b c Ademaro di Chabannes, Enciclopedia on line, accesat în  
  5. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  6. ^ Ademarus Cabannensis, Catalogue of the Library of the Pontifical University of Saint Thomas Aquinas 
  7. ^ Adémar de Chabannes, Bibliographie annuelle de l'histoire de France 
  8. ^ LIBRIS, , accesat în  
  9. ^ Ademarus Engolismensis, Documenta Catholica Omnia 
  10. ^ Mirabile: Archivio digitale della cultura medievale 
  11. ^ Czech National Authority Database, accesat în  

Surse primare

  • Chronicon Aquitanicum et Francicum sau Historia Francorum (ed. Jules Chavanon), Chronicon, Collection des textes pour servir à l'étude et à l'enseignement de l'histoire 20, Paris, 1897.
  • Sermons (ed. and tr. Edmond Pognon), L’an mille. Oeuvres de Liutprand, Raoul Glaber, Adémar de Chabannes, Adalberon Helgaud, Mémoires du passé pour servir au temps présent 6, Paris, 1947.

Bibliografie

  • Holland, Tom, Millenium, Londra, Abacus, 2009.
  • Landes, Richard, Relics, Apocalypse, and the Deceits of History: Ademar of Chabannes, 989-1034, Harvard University Press, 1995
  • Leyser, Karl, "The Ascent of Latin Europe", în Communications and Power in Medieval Europe. The Carolingian and Ottonian Centuries, Londra, 1994.
  • James Grier, "Hoax, History, and Hagiography in Adémar de Chabanness Texts for the Divine Office", în Robert A. Maxwell (ed.), Representing History, 900–1300: Art, Music, History, University Park, PA, Pennsylvania State University press, 2010.
  • Acest articol conține text din Chisholm, Hugh, ed. (). [[Encyclopædia Britannica 1911|Encyclopædia Britannica]] (ed. 11). Cambridge University Press.  Conflict URL–wikilink (ajutor), o publicație aparținând domeniului public.

Legături externe