În lumea de astăzi, Adolf Nikolaus von Buccow ocupă un loc central în viața noastră. Fie că este vorba de politică, tehnologie, istorie sau orice alt domeniu de interes, Adolf Nikolaus von Buccow este un subiect care stârnește interesul și curiozitatea a milioane de oameni din întreaga lume. În acest articol, vom explora diferite aspecte legate de Adolf Nikolaus von Buccow, aprofundând în relevanța sa, impactul său asupra societății și diferitele perspective care pot fi avute pe acest subiect. De la origini și până la evoluția sa de astăzi, Adolf Nikolaus von Buccow a fost subiect de dezbatere, reflecție și analiză, iar prin acest articol vom căuta să facem lumină asupra diverselor aspecte care îl înconjoară.
Adolf Nikolaus von Buccow | |
![]() | |
Date personale | |
---|---|
Născut | ![]() Höxter, Renania de Nord-Westfalia, Germania ![]() |
Decedat | (52 de ani) ![]() Sibiu, Monarhia Habsburgică ![]() |
Părinți | George Wilhelm von Bucco[2] unknown daughter de la Croix de Frechapelle[2] ![]() |
Copii | Georg Freiherr von Bucco[2] ![]() |
Ocupație | militar ofițer ![]() |
Gradul | general General der Kavallerie[1] ![]() |
Decorații și distincții | |
Decorații | Marea cruce de cavaler a ordinului militar Maria Tereza[1] ![]() |
Modifică date / text ![]() |
Adolf Nikolaus von Buccow (n. , Höxter, Renania de Nord-Westfalia, Germania – d. , Sibiu, Monarhia Habsburgică) a fost un general austriac de cavalerie, originar dintr-o familie nord-germană. A îndeplinit funcția de guvernator al Marelui Principat al Transilvaniei.
Bunicul său, Lucas von Bucco, a fost fiul nelegitim al principelui Georg Wilhelm din Casa de Hanovra. Lucas von Bucco a rezultat din relația lui Georg Wilhelm cu o grecoaică, Zenobia Bucconlini, din Veneția.
Tatăl său, care a primit de asemenea numele Georg Wilhelm, a fost văr primar cu regele George al II-lea al Marii Britanii. Georg Wilhelm von Bucco a murit la 6 iulie 1740 și a fost înmormântat în Biserica Sfântul Nicolae din Höxter(de).
Adolf Nikolaus s-a făcut remarcat în războiul austriac de succesiune (vezi Pragmatica Sancțiune). La izbucnirea Războiului de Șapte Ani avea gradul de feldmareșal-locotenent. Pe 3 noiembrie 1760, după rănirea feldmareșalului Leopold Josef von Daun, a preluat comanda armatelor imperiale în bătălia de la Torgau, împotriva armatelor prusace ale regelui Frederic al II-lea. La rândul său rănit, a predat comanda către generalul imperial Karl O'Donell. După convalescență a fost numit comandant militar și guvernator al Transilvaniei, funcție pe care a îndeplinit-o timp de trei ani, până la moartea sa.
În calitate de comandant militar al Transilvaniei a pus în aplicare măsurile de impunere a autorității dispuse de Curtea de la Viena, măsuri îndreptate cu precădere împotriva secuilor și românilor ortodocși din Transilvania, motiv pentru care a rămas în memoria celor două grupuri etnice ca personaj negativ. A condus acțiuni de represalii împotriva secuilor (vezi: Masacrul de la Siculeni) și de persecuții asupra românilor ortodocși din sudul Transilvaniei, dispunând închiderea și distrugerea mănăstirilor ortodoxe, cu excepția notabilă a mânăstirii Brâncovenești din Sâmbăta de Sus, distrusă abia în 1785. Acțiunile sale au avut drept urmare valurile de emigrări în afara arcului carpatic, din a doua jumătate a sec. al XVIII-lea.[3]
După moartea sa, împărăteasa Maria Terezia l-a numit în funcția de guvernator al Principatului Transilvania pe feldmareșalul conte imperial Andrei Hadik.
|titlelink=
(ajutor)