Agnes de Babenberg (1151–1182)

În lumea de astăzi, Agnes de Babenberg (1151–1182) este un subiect care a atras atenția multor oameni. Odată cu progresul tehnologiei și globalizarea, Agnes de Babenberg (1151–1182) a devenit un subiect relevant pentru diferite domenii ale societății. De la impactul său asupra sănătății până la influența asupra economiei, Agnes de Babenberg (1151–1182) a generat multe dezbateri și a generat o gamă largă de opinii. În acest articol, vom explora diferite perspective asupra Agnes de Babenberg (1151–1182) și vom discuta despre importanța acestuia în contextul actual. De la originea sa istorică până la posibilele sale implicații viitoare, Agnes de Babenberg (1151–1182) este un subiect care nu lasă pe nimeni indiferent.

Agnes de Babenberg
Regină a Ungariei

Agnes de Babenberg (arborele genealogic al familiei Babenberg, Mănăstirea Klosterneuburg, Hans Part, 1489–1492)
Date personale
Născută1151 Modificați la Wikidata
Austria Modificați la Wikidata
Decedată (31 de ani) Modificați la Wikidata
Austria Modificați la Wikidata
ÎnmormântatăSchottenstift​ Modificați la Wikidata
PărințiHenric al II-lea
Teodora Comnena Modificați la Wikidata
Frați și suroriRichardis de Babenberg​
Leopold al V-lea
Henric I de Mödling Modificați la Wikidata
Căsătorită cuȘtefan al III-lea (din )
Herman al II-lea de Carintia () Modificați la Wikidata
CopiiBernard de Spanheim
Ulrich al II-lea
Bela​ Modificați la Wikidata
Ocupațieregină​ Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Titluriregină consoartă
ducesă​
Familie nobiliarăCasa de Babenberg
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Agnes (n. 1151, Austria – d. , Austria), aparținând Casei de Babenberg, a fost regină a Ungariei, din 1168 până în 1172, prin căsătoria cu regele Ștefan al III-lea, și ducesă de Carintia din 1173 până în 1181 prin căsătoria cu ducele Herman al II-lea.[1]

Biografie

Agnes a fost fiica cea mare a lui Henric al II-lea Jasomirgott, ducele Austriei (n. 1107 – d. 1177) și a soției sale, Teodora Comnena.[1][2]

Agens s-a căsătorit în 1166/1167[3] cu Ștefan al III-lea, regele Ungariei. Căsătoria a fost intermediată de mama regelui Ștefan, Eufrosina a Kievului care a menținut relații bune cu principii germani. Cei doi au avut un fiu, Bela, care s-a născut în 1667 și a murit în același an.[3] Regele Ștefan al III-lea a murit în 1172 la vârsta de 25 de ani (s-a presupus că a fost otrăvit).[3]

Agnes s-a întors în Austria[1] și în 1173 s-a căsătorit cu Herman al II-lea, ducele Carintiei.[1] Nici această căsnicie nu a durat mult. Ducele Herman a murit opt ani mai târziu, iar Agnes un an după el. Din căsătoria lor au rezultat doi fii: Ulrich și Bernard, care au devenit succesiv duci de Carintia. Ulrich al III-lea, fiul și succesorul său, Bernard, a murit fără a avea urmași.

Ducesa Agnes a fost înmormântată în cripta bisericii Schottenkirche din Viena alături de părinții ei.

Căsătorii și descendenți

Agnes s-a căsătorit în 1166/1167 cu regele Ungariei, Ștefan al III-lea (d. 1172).[4] Cei doi au avut un fiu, Bela, care a murit înaintea tatălui său.

Agnes s-a căsătorit din nou în 1173 cu ducele Carintiei, Herman al II-lea.[5] Din această căsătorie au rezultat doi fii:

Note

  1. ^ a b c d „Agnes de Babenberg”. www.manfred-hiebl.de. Accesat în . 
  2. ^ Stephan Vajda: Die Babenberger. Aufstieg einer Dynastie, Editura ORAC, Viena, 1986, ISBN: 3-7015-0011-8, p. 87.
  3. ^ a b c Gyula Kristó, Ferenc Makk: Az Árpád-ház uralkodói (Conducătorii Casei Arpadien în Ungaria), I.P.C. Könyvek, ISBN 963-7930-97-3, p. 196.
  4. ^ Brigitte Sokop: Stammtafel europäischer Herrscherhäuser, Editura Böhlau, Viena, 1993, ISBN: 3-205-98096-4, p. 4.
  5. ^ Brigitte Sokop: Stammtafel europäischer Herrscherhäuser, Editura Böhlau, Viena, 1993, ISBN: 3-205-98096-4, p. 4-5.

Bibliografie

  • Gyula Kristó, Ferenc Makk: Az Árpád-ház uralkodói (Conducătorii Casei Arpadien în Ungaria), I.P.C. Könyvek, ISBN: 963-7930-97-3.
  • Stephan Vajda: Die Babenberger. Aufstieg einer Dynastie, Editura ORAC, Viena, 1986, ISBN: 3-7015-0011-8.
  • Brigitte Sokop: Stammtafel europäischer Herrscherhäuser, Editura Böhlau, Viena, 1993, ISBN: 3-205-98096-4.

.