În articolul de astăzi vom vorbi despre Alb zum Hochrhein, un subiect care a captat atenția a milioane de oameni din întreaga lume. Alb zum Hochrhein este un subiect care generează interes și dezbatere, deoarece are o mare influență asupra diferitelor aspecte ale vieții noastre. De la impactul său asupra sănătății și bunăstării, până la relevanța sa în cultură și societate, Alb zum Hochrhein joacă un rol fundamental în viața de zi cu zi a oamenilor. Pe parcursul acestui articol, vom explora diverse perspective și aspecte legate de Alb zum Hochrhein, cu scopul de a înțelege mai bine importanța și influența sa în lumea modernă.
Alb zum Hochrhein | |
![]() | |
Poziția | ![]() ![]() |
---|---|
Coordonate | 47°39′43″N 8°06′39″E / 47.661951°N 8.110847°E |
Suprafață | 1.211,11 ha ![]() |
Înființare | ![]() |
Cod Natura 2000 | DE8314341 ![]() |
Modifică date / text ![]() |
Alb zum Hochrhein este o arie protejată (arie specială de conservare — SAC[1], sit de importanță comunitară — SCI) din Germania întinsă pe o suprafață de 1.210,15 ha, integral pe uscat.
Centrul sitului Alb zum Hochrhein este situat la coordonatele 47°39′13″N 8°06′35″E / 47.6536°N 8.1097°E.
Situl Alb zum Hochrhein a fost declarat sit de importanță comunitară în ianuarie 2005 pentru a proteja 3 specii de plante și 9 specii de animale. Situl a fost protejat și ca arie specială de conservare în ianuarie 2019[1].[2][3]
Situată în ecoregiunea continentală, aria protejată conține 19 habitate naturale: Lacuri eutrofice naturale cu vegetație de tip Magnopotamion sau Hydrocharition, Cursuri de apă de la nivel de câmpie la nivel montan, cu vegetație Ranunculion fluitantis și Callitricho-Batrachion, Pajiști uscate europene, Formațiuni ierboase bogate în specii de Nardus, dezvoltate pe substraturi silicioase în zone montane (și în zone submontane, în Europa continentală), Liziere de ierburi înalte hidrofile de câmpie și de nivel montan până la alpin, Fânețe de joasă altitudine (Alopecurus pratensis, Sanguisorba officinalis), Turbării active, Mlaștini turboase de tranziție și turbării mișcătoare, Depresiuni pe substraturi de turbă de Rhynchosporion, Mlaștini alcaline, Grohotișuri silicioase medio-europene, la altitudine înaltă, Pante stâncoase silicioase cu vegetație casmofită, Roci stâncoase cu vegetație pionieră de Sedo-Scleranthion sau Sedo albi-Veronicion dillenii, Păduri de fag Luzulo-Fagetum, Păduri de fag Asperulo-Fagetum, Păduri pe pante, grohotișuri și ravene de Tilio-Acerion, Mlaștini împădurite, Păduri aluvionare cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae), Păduri acidofile de Picea de la nivel montan la nivel alpin (Vaccinio-Piceetea).[3]
La baza desemnării sitului se află mai multe specii protejate:[2]