Acest articol va aborda Alb zwischen Jusi und Teck dintr-o perspectivă largă și profundă, cu scopul de a oferi cititorului o viziune completă și detaliată asupra acestui subiect. Importanța lui Alb zwischen Jusi und Teck în societatea actuală este de netăgăduit, așa că este esențial să ne adâncim în sensul, originea, dezvoltarea și repercusiunile sale. Printr-o analiză exhaustivă și riguroasă, se urmărește să facem lumină asupra diferitelor aspecte care gravitează în jurul Alb zwischen Jusi und Teck, oferind informații relevante și actualizate care ne permit să înțelegem relevanța sa astăzi. De asemenea, vor fi explorate diferite puncte de vedere și opinii ale experților în materie, pentru a îmbogăți dezbaterea și a oferi o viziune plurală și îmbogățitoare despre Alb zwischen Jusi und Teck.
Alb zwischen Jusi und Teck | |
![]() | |
Poziția | ![]() ![]() |
---|---|
Coordonate | 48°33′04″N 9°24′43″E / 48.551177°N 9.41204°E |
Suprafață | 3.565,33 ha ![]() |
Înființare | ![]() |
Cod Natura 2000 | DE7422311 ![]() |
Modifică date / text ![]() |
Alb zwischen Jusi und Teck este o arie protejată (arie specială de conservare — SAC[1], sit de importanță comunitară — SCI) din Germania întinsă pe o suprafață de 3.595,3 ha, integral pe uscat.
Centrul sitului Alb zwischen Jusi und Teck este situat la coordonatele 48°33′12″N 9°27′22″E / 48.5533°N 9.4561°E.
Situl Alb zwischen Jusi und Teck a fost declarat sit de importanță comunitară în ianuarie 2005 pentru a proteja 1 specie de plante și 8 specii de animale. Situl a fost protejat și ca arie specială de conservare în ianuarie 2019[1].[2][3]
Situată în ecoregiunea continentală, aria protejată conține 20 de habitate naturale: Ape puternic oligomezotrofe cu vegetație bentonică cu Chara spp., Lacuri eutrofice naturale cu vegetație de tip Magnopotamion sau Hydrocharition, Cursuri de apă de la nivel de câmpie la nivel montan, cu vegetație Ranunculion fluitantis și Callitricho-Batrachion, Formațiuni de Juniperus communis pe lande sau pajiști calcaroase, Pajiști carstice calcaroase sau bazofile, de Alysso-Sedion albi, Pajiști uscate seminaturale și facies de acoperire cu tufișuri pe substraturi calcaroase (Festuco-Brometalia) (* situri importante pentru orhidee), Pajiști uscate seminaturale și facies de acoperire cu tufișuri pe substraturi calcaroase (Festuco-Brometalia) (* situri importante pentru orhidee), Liziere de ierburi înalte hidrofile de câmpie și de nivel montan până la alpin, Fânețe de joasă altitudine (Alopecurus pratensis, Sanguisorba officinalis), Izvoare petrifiante cu formare de travertin (Cratoneurion), Mlaștini alcaline, Grohotișuri medio-europene calcaroase, de la nivel colinar și montan, Pante stâncoase calcaroase cu vegetație casmofită, Peșteri inaccesibile publicului, Păduri de fag Asperulo-Fagetum, Păduri de fag din Europa Centrală dezvoltate pe sol calcaros cu Cephalanthero-Fagion, Păduri de stejar sau de stejar și carpen sub-atlantice și medio-europene de Carpinion betuli, Păduri de stejar și carpen Galio-Carpinetum, Păduri pe pante, grohotișuri și ravene de Tilio-Acerion, Păduri aluvionare cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae).[3]
La baza desemnării sitului se află mai multe specii protejate:[2]