Astăzi, Albastru de Berlin este un subiect de mare interes și relevanță în societate. Timp de decenii, Albastru de Berlin a fost subiect de dezbatere și cercetare, generând opinii contradictorii și provocând schimbări semnificative în diverse domenii. În acest articol, vom aprofunda în complexitatea lui Albastru de Berlin, explorând diferitele sale perspective și consecințe în viața noastră de zi cu zi. Vom analiza modul în care Albastru de Berlin a evoluat de-a lungul timpului și cum continuă să influențeze societatea noastră de astăzi. În plus, vom aborda provocările pe care le prezintă Albastru de Berlin, precum și posibilele soluții și strategii pentru a le rezolva. Alăturați-vă nouă în această explorare interesantă a Albastru de Berlin și descoperiți nenumăratele sale fațete!
Albastru de Berlin | |
![]() Измельчённая берлинская лазурь, размывка на бумаге | |
Denumiri | |
---|---|
Alte denumiri | hexacianoferat de fier, Albastru de Prusia, Albastru de Paris |
Identificare | |
Număr CAS | 14038-43-8 |
ChEMBL | CHEMBL2096629 |
PubChem CID | 2724251 |
Informații generale | |
Formulă chimică | Fe7N18C18 |
Aspect | pulbere albastră |
Masă molară | 859,23 g/mol |
Proprietăți | |
Densitate | 1,9 g/cm3 |
Starea de agregare | solidă |
Punct de topire | >140 °C (se descompune) |
Solubilitate | greu solubil în apă |
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel. | |
Modifică date / text ![]() |
Albastru de Berlin („Albastru de Paris”, „ferocianură”), sau Albastru de Prusia, este un pigment mineral de culoare albastru intens. Este primul colorant obținut pe cale sintetică, obținut în trecut din vivianit. Raportul molar dintre ionii de fier și ionii de hexacianoferat de potasiu este în proporție de 1 : 1.
Cea mai largă utilizare, datorită granulației fine a albastrului de Berlin, este obținerea diferitelor nuanțe de culoare, în acuarele, vopsele cu ulei și tipografie. În vopsirea pereților nu este folosit datorită schimbării culorii în brun.
În medicină este folosit în tratamentul unor intoxicații cu metale ca cesiu și taliu sau la decontaminarea radioactivă a unor obiecte.
In anul 1704 a fost descoperit în laborator printr-o întâmplare de chimistul german Heinrich Diesbach, împreună cu colegul său Johann Konrad Dippel. Cei doi au produs pigmentul într-o fabrică de coloranți din Paris, numindu-l „Albastru de Paris”, acesta fiind ulterior redenumit „Albastru de Berlin” în romanul „Frau Jenny Treibel” de Theodor Fontane.