În zilele noastre, Albtrauf von der Friesener Warte zur Langen Meile a devenit un subiect extrem de relevant în societatea modernă. Odată cu progresul rapid al tehnologiei și schimbările constante în peisajul global, Albtrauf von der Friesener Warte zur Langen Meile a devenit un punct de interes pentru oameni de toate vârstele, genurile și nivelurile socioeconomice. Fie la locul de muncă, la sfera academică sau personală, Albtrauf von der Friesener Warte zur Langen Meile joacă un rol crucial în viața de zi cu zi a oamenilor. În acest articol, vom explora importanța Albtrauf von der Friesener Warte zur Langen Meile și modul în care influența sa influențează diferite aspecte ale societății. Citiți mai departe pentru a afla mai multe despre acest subiect interesant!
Albtrauf von der Friesener Warte zur Langen Meile | |
![]() | |
Poziția | ![]() ![]() |
---|---|
Coordonate | 49°48′36″N 11°04′41″E / 49.80989°N 11.07815°E |
Suprafață | 1.880,45 ha ![]() |
Înființare | ![]() |
Cod Natura 2000 | DE6132371 ![]() |
Modifică date / text ![]() |
Albtrauf von der Friesener Warte zur Langen Meile este o arie protejată (arie specială de conservare — SAC[1], sit de importanță comunitară — SCI) din Germania întinsă pe o suprafață de 1.880,45 ha, integral pe uscat.
Centrul sitului Albtrauf von der Friesener Warte zur Langen Meile este situat la coordonatele 49°50′12″N 11°02′56″E / 49.8367°N 11.0489°E.
Situl Albtrauf von der Friesener Warte zur Langen Meile a fost declarat sit de importanță comunitară în noiembrie 2004 pentru a proteja 5 specii de animale. Situl a fost protejat și ca arie specială de conservare în aprilie 2016[1].[2][3]
Situată în ecoregiunea continentală, aria protejată conține 15 habitate naturale: Formațiuni de Juniperus communis pe lande sau pajiști calcaroase, Pajiști carstice calcaroase sau bazofile, de Alysso-Sedion albi, Pajiști uscate seminaturale și facies de acoperire cu tufișuri pe substraturi calcaroase (Festuco-Brometalia) (* situri importante pentru orhidee), Pajiști uscate seminaturale și facies de acoperire cu tufișuri pe substraturi calcaroase (Festuco-Brometalia) (* situri importante pentru orhidee), Fânețe de joasă altitudine (Alopecurus pratensis, Sanguisorba officinalis), Izvoare petrifiante cu formare de travertin (Cratoneurion), Grohotișuri medio-europene calcaroase, de la nivel colinar și montan, Pante stâncoase calcaroase cu vegetație casmofită, Peșteri inaccesibile publicului, Păduri de fag Luzulo-Fagetum, Păduri de fag Asperulo-Fagetum, Păduri de fag din Europa Centrală dezvoltate pe sol calcaros cu Cephalanthero-Fagion, Păduri de stejar și carpen Galio-Carpinetum, Păduri pe pante, grohotișuri și ravene de Tilio-Acerion, Păduri aluvionare cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae).[3]
La baza desemnării sitului se află mai multe specii protejate:[2]