În lumea de astăzi, Alexandru Apolzan este un subiect de mare relevanță și proeminență. Fie că este un eveniment istoric, o figură proeminentă, un fenomen social sau orice altă zonă de interes, Alexandru Apolzan a captat atenția și interesul a nenumărate persoane din întreaga lume. Acest articol urmărește să exploreze și să analizeze diferite aspecte legate de Alexandru Apolzan, oferind o viziune completă și detaliată care permite cititorilor să înțeleagă temeinic acest subiect și impactul acestuia asupra diferitelor zone ale societății. Printr-o abordare cu mai multe fațete, se vor aborda diferite perspective și se vor prezenta diverse puncte de vedere, cu scopul de a îmbogăți cunoștințele și de a încuraja reflecția asupra Alexandru Apolzan.
Alexandru Apolzan | |||
---|---|---|---|
![]() | |||
Informații generale | |||
Data nașterii | |||
Locul nașterii | Sibiu, România | ||
Data decesului | (55 de ani) | ||
Locul decesului | București, România | ||
Post | Fundaș | ||
Cluburi de juniori | |||
Ani | Club | ||
1941–1943 |
![]() | ||
1945–1946 |
![]() | ||
Cluburi de seniori* ![]() | |||
Ani | Club | Ap | (G) |
1946-1949 |
![]() | 60 | (1) |
1949-1962 |
![]() | 216 | (2) |
Echipa națională ![]() | |||
Ani | Țară | Ap | (G) |
1949-1960 |
![]() | 22 | (0) |
* Apariții și goluri pentru echipa de club doar în cadrul campionatului intern | |||
Modifică date / text ![]() |
Alexandru Apolzan (n. , Sibiu, România – d. , București, România) a fost un fotbalist român, care s-a făcut remarcat la CCA București și a ajuns să joace în echipa națională de fotbal a României.
Apolzan a jucat în epoca cea mai întunecată a istoriei moderne a României, când conexiunile cu lumea din exterior erau practic interzise.
Apolzan a semnat primul său contract cu Șoimii Sibiu, în anul 1941. După al doilea război mondial s-a transferat la CFR București, și apoi, între 1949 și 1962, sfârșitul carierei sale, a jucat pentru CCA București.
Marele antrenor maghiar Gusztav Sebes, cel care a construit marea echipă a Ungariei din anii '50 - „Magicii Maghiari”, a declarat în 1954, după Cupa Mondială din acel an, că Alexandru Apolzan, Ion Voinescu și Titus Ozon au un nivel de joc egal cu cel al jucătorilor săi și că ar fi mândru să poată să-i antreneze.
A strâns 22 de selecții în naționala României, într-o perioadă în care aceasta juca de regulă mai puțin de cinci meciuri pe an.