Alexandru cel Bun
În acest articol, vom explora și analiza Alexandru cel Bun, o cifră/subiect/data/etc. care a stârnit un mare interes şi dezbatere în societatea actuală. Alexandru cel Bun a captat atenția multor oameni datorită relevanței sale în diferite domenii, fie în cultura populară, politică, istorie, știință sau orice alt domeniu. Pe parcursul acestui articol, vom examina diferitele fațete și perspective legate de Alexandru cel Bun, pentru a aprofunda sensul și impactul său asupra societății. De la apariția sa și până la influența actuală, Alexandru cel Bun a lăsat o amprentă în istorie și în conștiința colectivă, ceea ce ne invită să reflectăm asupra importanței și semnificației sale în lumea de astăzi.
 | Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
| Alexandru cel Bun | |
 Domn al Moldovei | |
 Alexandru cel Bun, frescă de la Mănăstirea Neamț | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 1375[2]  |
| Decedat | (57 de ani) Suceava |
| Părinți | Roman I Doamna Anastasia a II-a |
| Căsătorit cu | Margareta Neacșa (Ana) Ringala Marena[1] |
| Copii | Iliaș I al Moldovei Petru al III-lea al Moldovei Bogdan al II-lea al Moldovei Petru Aron Ștefan al II-lea al Moldovei unknown Moldovian noblewoman[3] |
| Religie | creștinism ortodox |
| Ocupație | monarh |
| Apartenență nobiliară | |
| Familie nobiliară | Dinastia Mușatinilor |
 Domn al Moldovei | |
| Domnie | 23 aprilie 1400 – 1 ianuarie 1432 |
| Predecesor | Iuga |
| Succesor | Iliaș |
Modifică date / text  | |
Alexandru cel Bun (n. 1375 – d. , Suceava, Moldova) a fost domnul Moldovei între anii 1400 - 1432.
Viață și domnie
Alexandru cel Bun a fost fiul cel mai mare al lui Roman I Mușat, voievod al Moldovei între anii 1391-1394, și al Anastasiei Mușat.
La 23 aprilie 1400 a devenit domnul Principatului Moldova ca succesorul la tron al lui Iuga (1399–1400), care fusese îndepărtat de către voievodul Țării Românești, Mircea cel Bătrân. La început, Alexandru cel Bun a domnit împreună cu fratele său Bogdan, până în 1407, când a devenit singurul conducător.[4]
Potrivit celor scrise de Grigore Ureche, Alexandru cel Bun a întreprins o importantă operă de organizare politică, administrativă și ecleziastică a Moldovei. A încurajat comerțul, confirmând negustorilor polonezi un larg privilegiu în 1408, act în care este atestat și orașul Iași. A obținut recunoașterea Mitropoliei Moldovei de către Patriarhia de Constantinopol. În 1402 (după alți istorici în 1415) a adus de la Cetatea Albă la Suceava moaștele Sfântului Ioan cel Nou. Inițial, moaștele au fost depuse la biserica din cartierul Mirăuți din Suceava, după care au fost mutate mai târziu la mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou” de la Suceava. Acest eveniment al aducerii moaștelor Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, are o însemnătate deosebită în conștiința publică a poporului român, fiind zugrăvit în multe din frescele bisericilor și mănăstirilor din Moldova. Una din ele, cea de la mănăstirea "Sfântul Ioan cel Nou" de la Suceava, înfățișând alaiul domnesc în ultima frescă din suita de patru ce reprezintă martiriul Sfântului, frescele fiind amplasate pe peretele vestic al clisiarniței din incinta mănăstirii.
Același eveniment poate fi văzut și pe peretele sudic al bisericii mănăstirii Voroneț, la finalul narațiunii iconografice al acatistului Sf. Ioan cel Nou de la Suceava.
Lunga sa domnie - de 32 de ani - a corespuns, în general, unei perioade de pace, rezultat al politicii extrem de abile a domnului moldovean, care a menținut echilibrul între Ungaria și Polonia. Astfel, recunoscând suzeranitatea lui Vladislav II Iagello - a încheiat tratate de pace cu acesta în 1402, 1404, 1407, 1411 și 1415 făgăduindu-i acestuia sfat și ajutor împotriva oricărui dușman - Alexandru s-a asigurat de sprijinul Poloniei în fața oricărei încercări a Ungariei de a controla drumul comercial care lega sudul Poloniei, trecând prin Moldova, de gurile Dunării, mai precis de cetățile Chilia și Cetatea Albă.
Acordul dintre Polonia și Ungaria, încheiat la Lublau la 15 martie 1412, reprezenta un mare pericol pentru Moldova, fiind primul acord de împărțire a unui teritoriu românesc în sfere de influență. Acordul nu a fost aplicat, datorită faptului că Alexandru și-a onorat întotdeauna obligațiile rezultate din acceptarea suzeranității regelui polon și datorită contradicțiilor polono-maghiare.
În calitate de vasal al lui Vladislav II Iagello, i-a acordat acestuia sprijin militar în două bătălii purtate împotriva Ordinului Cavalerilor Teutoni: la Grünwald, în 1410, unde Ordinul teuton a suferit o mare înfrângere, și la Marienburg, în același an. De asemenea, în timpul său, în 1420, au loc primele confruntări dintre Moldova și Imperiul Otoman. Turcii au asediat Chilia și Cetatea Albă, dar Alexandru a reușit să le apere.
Alexandru cel Bun a murit la 1 ianuarie 1432 în urma unei boli contractate în luptele dintre Polonia și Ungaria. În urma lui au rămas mai mulți fii care s-au luptat ani de zile pentru a ocupa tronul. Fiul său Iliaș I l-a succedat ca domn în Principatul Moldovei.
Titulatură și blazon
.jpg)
Ca domn al Moldovei, Alexandru cel Bun avut un blazon format dintr-un scut și un cap de taur suprapus. Cele 8 fascii orizontale auriu-verde simbolizează apartenența la dinastiile Basarabilor și Asăneștilor, iar crinii aurii simbolizau Casa de Anjou, o posibilă descendență provenită de la Petru I Mușat, care a avut tot un blazon cu crini.[6]
Familie
Alexandru cel Bun a fost căsătorit de trei ori. Prima soție se numea Margareta, fiica palatinului Ștefan din Losontz. Ea a făcut Catedrala Catolică din Baia, unde a fost înmormântată. După moartea ei, Alexandru cel Bun s-a căsătorit cu Neacșa, numită de autorii străini Ana care a murit la scurt timp după cununie.
A treia soție a fost Ringala, (ortografiat și Ryngalla), sora lui Vytaudas (marele duce Vitold) și cumnata lui Vladislav al II-lea Iagello. În același timp Ringala era înrudită cu Alexandru cel Bun, fiind vară primară cu Anastasia, soția lui Roman I și mama lui Alexandru cel Bun. Înaintea acestei căsătorii Ringala a fost căsătorită cu ducele de Mazovia, dar aceasta a rămas văduvă. Fiul lui Alexandru cel Bun, Iliaș s-a căsătorit cu sora mai mică a reginei Poloniei, Maria Holszańska.[7]
Galerie
-
Blazonul lui Alexandru cel Bun[8] -
Monedă bătută de Alexandru cel Bun. Textul în limba latină al monedei: "MONE ALEXANDRI, WD MOLDAVIENSIS, adică "Moneda Alexandri, waiwodae Moldaviensis"[9] -
Alexandru cel Bun și alaiul domnesc la întâmpinarea moaștelor Sf. Ioan cel Nou - frescă de la mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou” din Suceava -
Alexandru cel Bun și alaiul domnesc, frescă de la mănăstirea Voroneț -
Alexandru cel Bun și soția sa, doamna Ana, frescă de la mănăstirea Sucevița -
Statuia lui Alexandru cel Bun din Iași -
Marcă poștală din 1982, reprezentându-l pe Alexandru cel Bun
.jpg)
Note
- ^ Rezachevici, Constantin () . Cronologia critică a domnilor din Țara Românească și Moldova a. 1324 - 1881. I. București: Editura Enciclopedică. p. 499. ISBN 973-45-0387-1.
- ^ Geni.com
- ^ Genealogics
- ^ Dionisie Ghermani: Alexander der Gute. In: Biographisches Lexikon zur Geschichte Südosteuropas. Band 1. Hrsg. Mathias Bernath, Felix von Schroeder. München 1974, S. 37–38. Abgerufen am 9. November 2018.
- ^ dspace.bcucluj.ro: Ştefan Grigore Berechet în Revista istorică, anul 22, nr. 4-6, aprilie-iunie 1936, p. 142-145
- ^ Grigore Jitaru, Blazoane domnești,Editura Uniunii Scriitorilor, Chișinău,1997
- ^ Alexandru Pînzar, Hotarul de Nord al Moldovei: (de la formare, în secolul al XIV-lea, până la statornicirea lui pe Ceremuș, Colacin și Nistru). Prefață de Ștefan S. Gorovei. Iași, Editura Universității „Al. I. Cuza”, 2016, p. 115
- ^ Grigore Jitaru, Blazoane domnești,Editura Uniunii Scriitorilor, Chișinău,1997
- ^ G. Buzdugan, O. Luchian, C. C. Oprescu, Monede și bancnote românești, București, 1977, p. 43—65
Lectură suplimentară
- Constantin Cihodaru, Alexandru cel Bun: 23 aprilie 1399 - 1 ianuarie 1432, Editura Junimea, 1984
- Emil Diaconescu, Dumitru Matei, Alexandru cel Bun (1400-1432), București: , 1979
- Andrei Eșanu, Valentina Eșanu, Bogdan al II-lea și Maria-Oltea – părinții lui Ștefan cel Mare, Chișinău: Editura Prut Internațional, 2007
- Adelaida Goga-Bucur, Uricile lui Alexandru cel Bun, București, 1932
- Dinu Postarencu, Domnia lui Alexandru cel Bun, Chișinău, 1994
- (redactor șef) Corneliu Diaconovich: Enciclopedia română I-III., W. Kraft, București, 1898–1904
- Dimitrie Gusti: Enciclopedia României, Imprimeria Națională, București, 1938–1943
- (redactor șef) Athanase Joja: Dicționar enciclopedic român I-IV., Editura Politica, București, 1962–1966
- Rezachevici, Constantin: Cronologia a domnilor din Țara Românească și Moldova a. 1324 - 1881, Editura Enciclopedică, București, 2001
- Vasile Mărculeț – Alexandru V. Ștefănescu – Stănel Ion – Gherghina Boda – George Marcu – Mihai Chiriac – Elena Gabriela Maximciuc – Ioan Mărculeț – Stan Stoica: Dicționarul domnilor Țării Românești și ai Moldovei, Editura Meronia, București, 2009
- Radu Lungu: Domnitori si Principi ai Tărilor Române, Editura Paideia, București, 2010
Legături externe
- Itinerarii domnești: Alexandru cel Bun Arhivat în , la Wayback Machine., 21 mai 2013, Ciobanu Mihai Anatolii, Historia
- Epitrahilul cu chipul lui Alexandru cel Bun Arhivat în , la Wayback Machine., 12 noiembrie 2012, Dumitru Manolache, Ziarul Lumina
| Predecesor: Iuga |
1400 – 1432 |
Succesor: Iliaș |
| Ascendenți |
|  |
|---|---|---|
| Soții și descendenți |
| |
