Anastasia Duca

În acest articol, vom explora în detaliu Anastasia Duca și impactul său asupra diferitelor aspecte ale societății. De la influența sa asupra culturii populare până la rolul său în economia globală, Anastasia Duca a fost un subiect recurent și relevant în ultimii ani. Vom analiza modul în care Anastasia Duca a modelat interacțiunile noastre sociale și a contribuit la dezvoltarea de noi tendințe. În plus, vom discuta despre provocările și oportunitățile pe care Anastasia Duca le prezintă în lumea contemporană, precum și legătura sa cu unele dintre cele mai presante probleme ale timpului nostru. Printr-o abordare cu mai multe fațete, acest articol încearcă să ofere o viziune cuprinzătoare asupra Anastasia Duca și implicațiile sale astăzi.

Pentru alte persoane cu numele de familie respectiv, vedeți Duca.
Anastasia Duca

Anastasia Duca împreună cu familia, în tabloul votiv al Mănăstirii Cetățuia
Date personale
Născută1631 Modificați la Wikidata
Iași, Moldova Modificați la Wikidata
Decedată1703 (72 de ani) Modificați la Wikidata
Iași, Moldova Modificați la Wikidata
PărințiDimitrie Dumitru Buhus, treasurer of Moldavia][1]
Dafina Catrina, doamna][1] Modificați la Wikidata
Căsătorită cuGheorghe Duca Modificați la Wikidata
CopiiConstantin Duca[1] Modificați la Wikidata
Religiecreștinism ortodox​ Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
TitluriCneaz
Familie nobiliarăFamilia Dabija​
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Anastasia Duca (n. 1631, Iași, Moldova – d. 1703, Iași, Moldova) a fost soția domnului Moldovei, Gheorghe Duca. Ea a fost fiica din prima căsătorie (între 1630-1640) a Dafinei Ecaterina Jora cu Dumitru Buhuș, mare vistiernic pe timpul domniei lui Vasile Lupu. După moartea lui Dumitru Buhuș, în 1644, mama sa se va recăsători cu Marele Vornic Istratie Dabija, care va ajunge domn al Moldovei în 1661.[2]

Biografie

Căsătoria Anastasiei cu Gheorghe Duca, „un grec ambițios, ridicat de Vasile Lupu”, a fost aranjată de mama Anastasiei și a avut loc în perioada 1651-1653, când viitorul ei soț era Mare Cămăraș la curtea lui Vasile Lupu.[3][4]

Cei doi au avut împreună opt copii: Maria (care a fost logodită cu Antioh Cantemir), Catrina (căsătorită cu Ștefan Tomșa), Ileana (căsătorită cu Nicolae Costin), Constantin (căsătorit cu Maria Brâncoveanu), Matei, Sanda, Safta și Anastasia.[5]

Scriitorul Constantin Gane îi făcea următorul portret: „Înaltă, mlădioasă, ochi negri focoși sub niște sprâncene în cerc, nasul subțire și gura mică, făceau din Anastasia o arătare, după care multe inimi s-o fi prăpădit. Era deșteaptă, energică și plină de temperament - ca mamă-sa. Însă, cu mai puțin amor propriu decât Doamna Dafina, Anastasia n-a știut, până la urmă, să-și ție demnitatea și rangul. A fost mai mult femeie decât a fost Doamnă.”[6]

În toamna lui 1671 are loc răscoala orheenilor și lăpușnenilor condusă de Mihalcea Hâncu. Aceștia ocupă curtea domnească și îl silesc pe Gheorghe Duca să se refugieze, împreună cu toată familia, în Țara Românească. După cum arăta cronicarul Ion Neculce, „Duca-vodă, vădzându că s-au rădicat atâta țară asupra lui, au ieșit din curtea domnească cu toată casa lui ș-au purces în gios pre iaz. Iară Hânceștii au intrat în curte și prin casăli boierești și neguțitorești, pen târgu, strâgându și jăcuind.”[7]

În București, Duca este primit și leagă o prietenie trainică cu puternica familie a Cantacuzinilor. Dar, „prietenia aceasta duse la mare bucluc, căci Doamna Anastasia și Șerban Cantacuzino se plăcură”.[8]

În biserica mănăstirii Cetățuia se află un tablou votiv al Anastasiei Duca.[9]

Referințe

  1. ^ a b c Genealogics 
  2. ^ Constantin Gane, Trecute vieți de doamne și domnițe, vol. I, Editura ziarului „Universul”, București, 1933, pp. 369-370
  3. ^ Gane, p. 372
  4. ^ Nicolae Stoicescu, Dicționar al marilor dregători din Țara Românească și Moldova: sec. XIV-XVII, Editura enciclopedică, pp. 398-399
  5. ^ Gane, Tabela IX
  6. ^ Gane, pp. 377-378
  7. ^ Ion Neculce, Letopisețul Țării Moldovei, Editura „Litera Internațional” București, 2001, pp. 41-42
  8. ^ Gane, p. 379
  9. ^ Marcu, George (). Femei de seamă din România. De ieri și de azi. Meronia. p. 185. 

Bibliografie

  • Gane, Constantin (), Trecute vieți de doamne și domnițe, 1, București: Editura Ziarului Universul 
  • Neculce, Ion (), Letopisețul Țării Moldovei, București: Editura „Litera Internațional” 
  • Stoicescu, Nicolae (), Dicționar al marilor dregători din Țara Românească și Moldova: sec. XIV-XVII, București: Editura Enciclopedică Română  

Vezi și