Anatemă

În articolul de astăzi vom aprofunda în Anatemă, un subiect care a stârnit interesul multor oameni în ultimii ani. De la apariția sa, Anatemă a captat atenția experților și a fanilor deopotrivă, generând dezbateri și controverse în diferite domenii. Pe măsură ce Anatemă continuă să evolueze, este crucial să înțelegem impactul său asupra societății noastre și cum ne putem adapta la schimbările pe care le aduce. În acest articol, vom explora cele mai relevante aspecte ale Anatemă, de la originea sa până la influența sa în lumea de astăzi, analizând diferitele perspective care există în jurul acestui subiect.

Anatema (din greacă ἀνάθεμα[1]) este o formulă de blestem folosită pentru prima dată de Pavel (Romani 9:3, Corinteni 16,22), mai târziu de biserică, cu ocazia excomunicărilor.

Sensul cuvântului anatema este acela de condamnare, excludere din societate, pieire eternă. Ea se aplică atât clericilor cât și mirenilor.[2]

Mica anatemă (excommunicatio minor) reprezintă refuzul acordării sacramentelor sau a titlului de preot, iar Marea anatemă (excommunicatio major) înseamnă excluderea din biserică.

Referințe

  1. ^ „Anatema”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  2. ^ „Abateri și delicte în dreptul penal bisericesc!”. Arhivat din original la . Accesat în . 

Legături externe