În acest articol, vom explora Annaburger Heide din diverse unghiuri și perspective, cu scopul de a înțelege în detaliu importanța, impactul și relevanța acestuia în contextul actual. Vom evidenția diferitele fațete și dimensiuni ale Annaburger Heide, examinând influența sa în diverse domenii și interacțiunea cu alte elemente care ne modelează realitatea. Printr-o analiză detaliată și exhaustivă, vom dezvălui complexitatea și profunzimea lui Annaburger Heide, oferind o viziune cuprinzătoare care ne permite să-i apreciem pe deplin sensul. Folosind o abordare holistică, vom aborda Annaburger Heide dintr-o perspectivă cu mai multe fațete, invitând cititorul să se cufunde într-o călătorie de descoperire și înțelegere care le lărgește orizonturile și le îmbogățește cunoștințele pe această temă.
Annaburger Heide | |
Poziția | ![]() ![]() |
---|---|
Coordonate | 51°41′44″N 13°05′45″E / 51.695494°N 13.09582°E |
Suprafață | 1.590 ha ![]() |
Înființare | ![]() |
Cod Natura 2000 | DE4344302 ![]() |
Modifică date / text ![]() |
Annaburger Heide este o arie protejată (arie specială de conservare — SAC[1], sit de importanță comunitară — SCI) din Germania întinsă pe o suprafață de 1.590 ha, integral pe uscat.
Centrul sitului Annaburger Heide este situat la coordonatele 51°42′27″N 13°07′19″E / 51.7075°N 13.1219°E.
Situl Annaburger Heide a fost declarat sit de importanță comunitară în octombrie 2000 pentru a proteja 7 specii de animale. Situl a fost protejat și ca arie specială de conservare în decembrie 2018[1].[2][3]
Situată în ecoregiunea continentală, aria protejată conține 10 habitate naturale: Vegetație psamofilă uscată cu Calluna și Genista, Vegetație psamofilă uscată cu pășuni deschise de Corynephorus și Agrostis, Lacuri eutrofice naturale cu vegetație de tip Magnopotamion sau Hydrocharition, Cursuri de apă de la nivel de câmpie la nivel montan, cu vegetație Ranunculion fluitantis și Callitricho-Batrachion, Pajiști uscate europene, Pajiști cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argilos-nămoloase (Molinion caeruleae), Pajiști aluvionare inundabile, de Cnidion dubii, Fânețe de joasă altitudine (Alopecurus pratensis, Sanguisorba officinalis), Păduri de stejar sau de stejar și carpen sub-atlantice și medio-europene de Carpinion betuli, Păduri acidofile de stejar bătrân cu Quercus robur pe câmpii nisipoase.[3]
La baza desemnării sitului se află mai multe specii protejate:[2]
Pe lângă speciile protejate, pe teritoriul sitului au mai fost identificate 1 specie de plante, 5 specii de amfibieni, 7 specii de mamifere, 2 specii de reptile.[2]