Anton Breitenhofer

În acest articol, vom explora lumea fascinantă a lui Anton Breitenhofer, abordând diferite aspecte și perspective legate de acest subiect. De la originea și istoria sa, până la implicațiile sale în societatea actuală, vom aprofunda într-o analiză detaliată care ne permite să înțelegem importanța și relevanța lui Anton Breitenhofer în contextul nostru. Prin diverse investigații și mărturii vom da voce experților și persoanelor legate de Anton Breitenhofer, cu scopul de a oferi o viziune completă și îmbogățitoare pe această temă. De asemenea, vom reflecta asupra impactului acestuia în diferite domenii și vom explora posibile scenarii viitoare legate de Anton Breitenhofer.

Anton Breitenhofer
Date personale
Născut10 aprilie 1912
Reșița, Austro-Ungaria
Decedat17 decembrie 1989, (77 de ani)
București, Republica Socialistă România
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Etniegermană
Ocupațiescriitor
politician Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba germană Modificați la Wikidata
Membru al Comitetului Antifascist German
Membru al CC al PCR
În funcție
1955 – 1979
Șeful cotidianului „Neuer Weg”
În funcție
1954 – 1975
Membru în CEX al Uniunii Scriitorilor din România
În funcție
1962 – 1968
Membru al Consiliului de Stat
În funcție
1961 - 1965
1968 – 1969
PremiiA 40-a aniversare de la înființarea Partidului Comunist din România
Partid politicPartidul Comunist din România
Alma materȘcoala de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu”
Profesielăcătuș, demnitar comunist și scriitor proletcultist
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Anton Breitenhofer, (n. 10 aprilie 1912, Reșița – d. 17 decembrie 1989, București) german bănățean, a fost un demnitar comunist și un scriitor proletcultist de limba germană din România.

A muncit timp de 22 de ani ca lăcătuș la Uzinele din Reșița, apoi a absolvit Școala de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu”.[1]

În anul 1939 a devenit membru al Partidului Comunist din România. Anton Breitenhofer a fost în conducerea Comitetului Antifascist German.[2]

A fost membru al CC al PMR/PCR (1955-1979), ca reprezentant al etniei germane și redactor șef la cotidianul de limbă germană „Neuer Weg”[3] (1954-1975). Anton Breitenhofer a fost deputat în Marea Adunare Națională în sesiunile din perioada 1952 - 1975.

Din 1960 a fost membru în biroul Uniunii Scriitorilor din România iar în perioada 1962-1968 a făcut parte din comitetul executiv al acesteia.[1]

În perioada 1961-1964 a urmat cursurile facultății de economie și filozofie la Academia Ștefan Gheorghiu.[4]

În perioadele 1961-1965 și 1968-1969 a fost membru al Consiliului de Stat.

În perioada 1968-1978 a fost vicepreședinte al biroului Consiliului Oamenilor Muncii de naționalitate germană, înființat în 11 noiembrie 1968.

În 1968 a devenit membru al Comitetului de Stat pentru Cultură și Artă.[1]

Scrieri

  • Sieg in der Arbeiterstadt, (Victorie în orașul muncii, roman), Editura Uniunii Scriitorilor 1951
  • Aus unseren Tagen (Din zilele noastre, proză), ESPLA 1958
  • Die Lehrjahre des Franz Jakobi, ESPLA 1960
  • Ucenicia lui Jakobi, povestiri, Editura Tineretului, 1961
  • Das Wunderkind u.a. Erzählungen (Copilul minune, povestiri), Editura pentru Literatură 1962
  • Am Weltbuckel (În cârca lumii), Editura pentru Literatură 1966
  • Der Mädchenmaler (Pictorul de fete, roman), Editura pentru Literatură 1969
  • Ciudata prăbușire, roman, Editura Eminescu 1971
  • Zu spät für Marilena, roman, Editura Kriterion, 1973
  • Prea târziu pentru Marilena, roman, Editura Cartea Românească, 1977
  • Zeitbilder. Reiseaufzeichnungen und Reportagen aus Europa und Asien (Imagini actuale. Note și reportaje din Europa și Asia), Editura Kriterion, București, 1979
  • Spiel mit dem Feuer (Jocul cu focul, roman), Editura Kriterion 1982
  • Pe colinele Semenicului, roman, Editura Cartea Românească 1987

Distincții

  • Ordinul Muncii clasa a III-a (30 decembrie 1957) „cu ocazia celei de a zecea aniversări a proclamării Republicii Populare Romîne și pentru merite deosebite în îndeplinirea sarcinilor date de Partidul Muncitoresc Romîn, pentru merite deosebite pe tărîmul construcției de stat, economice, sociale, culturale și obștești”[5]
  • Ordinul „23 August” clasa a III-a (12 august 1959) „pentru îndelungată activitate în mișcarea muncitorească, pentru contribuția activă la răsturnarea dictaturii militaro-fasciste și instaurarea regimului democrat-popular, pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului”[6]
  • Medalia „40 de ani de la înființarea Partidului Comunist din Romînia” (6 mai 1961) „pentru activitate îndelungată în mișcarea muncitorească și merite în opera de construire a socialismului”[7]
  • Ordinul „Tudor Vladimirescu” clasa a II-a (30 aprilie 1966) „cu prilejul celei de-a 45-a aniversări de la înființarea Partidului Comunist din România, pentru îndelungată activitate în mișcarea muncitorească și merite deosebite în opera de construire a socialismului”[8]
  • titlul de Erou al Muncii Socialiste și medalia de aur „Secera și ciocanul” (4 mai 1971) „cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român, pentru activitate îndelungată în mișcarea muncitorească și merite deosebite în opera de construire a socialismului în patria noastră”[9]
  • Ordinul „23 August” clasa I (20 august 1984) „pentru contribuția deosebită adusă la înfăptuirea politicii Partidului Comunist Român de făurire a societății socialiste multilateral dezvoltate în patria noastră, cu prilejul celei de-a 40-a aniversări a revoluției de eliberare socială și națională, antifascistă și antiimperialistă”[10]

Note

  1. ^ a b c RADIO FREE EUROPE Research (Romania) 5 February 1980
  2. ^ Weg” - die erste Ausgabe erschien vor 50 Jahren
  3. ^ „Despre numărul membrilor Partidului Comunist din România, la 23 august 1944” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  4. ^ Walter de Gruyter: Deutsches Literaturlexikon. Das 20. Jahrhundert. vol. Braungart - Busta, 344 pagini, editor: Walter De Gruyter Incorporated, 2002. pp. 135-136
  5. ^ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 613 din 30 decembrie 1957 pentru conferirea unor ordine și medalii, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul VII, nr. 2, 13 ianuarie 1958, p. 13.
  6. ^ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 308 din 12 august 1959 privind conferirea unor titluri, ordine și medalii, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul VIII, nr. 25, 17 septembrie 1959, p. 180.
  7. ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 120 din 6 mai 1961 pentru conferirea medaliei „40 de ani de la înființarea Partidului Comunist din Romînia”, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul X, nr. 30, 31 decembrie 1961, p. 389.
  8. ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 339 din 30 aprilie 1966 pentru conferirea ordinului „Tudor Vladimirescu”, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul II, nr. 25, Partea I, 18 mai 1966, p. 157.
  9. ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 155 din 4 mai 1971 privind conferirea titlului de „Erou al Muncii Socialiste”, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul VII, nr. 56, Partea I, joi 6 mai 1971, p. 346.
  10. ^ Decretul prezidențial nr. 165 din 20 august 1984 privind conferirea unor ordine ale Republicii Socialiste România, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul XX, nr. 67, Partea I, miercuri 22 august 1984, p. 2.