Antonio Canova

În acest articol, vom explora istoria fascinantă a Antonio Canova, un subiect care a captat curiozitatea multor oameni de-a lungul timpului. De la origini și până la relevanța sa astăzi, Antonio Canova a lăsat o amprentă de neșters asupra societății, influențând diferite aspecte ale culturii, științei, politicii și multe altele. Printr-o analiză detaliată, vom descoperi numeroasele fațete ale Antonio Canova, impactul său în diferite epoci și relevanța sa în lumea contemporană. Pregătește-te să pornești într-o călătorie captivantă prin timp și cunoștințe, pentru a descoperi secretele și minunile pe care Antonio Canova le are de oferit.

Antonio Canova
Date personale
Născut[1][2][3][4][5] Modificați la Wikidata
Possagno, Veneto, Italia[6][1][7][8] Modificați la Wikidata
Decedat (64 de ani)[1][2][3][4][5] Modificați la Wikidata
Veneția, Imperiul Austriac[6][7][9][10][1] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatTempio Canoviano] Modificați la Wikidata
Frați și suroriGiovanni Battista Sartori] Modificați la Wikidata
Cetățenie Republica Veneția Modificați la Wikidata
Etnieitaliană Modificați la Wikidata
Ocupațiesculptor
arhitect
pictor
desenator​ Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiRoma[11][12]
Viena[12]
Napoli[12]
Veneția[12] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba italiană[3][13] Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniu artisticsculptură
Modifică date / text Consultați documentația formatului
Antonio Canova - Cele trei Grații

Antonio Canova (n. , Possagno, Veneto, Italia – d. , Veneția, Imperiul Austriac), a fost un sculptor italian, cel mai de bază reprezentant al neoclasicismului în sculptura europeană,model pentru academiștii secolului XIX. Lucrările sale sunt adunate în muzeul Luvru din Paris și Ermitajul din Sankt Petersburg.

Biografie

Feciorul pietrarului, Canova a rămas foarte curând orfan și s-a angajat la senatorul venețian Faliero,care i-a dat posibilitatea de a învăța să sculpteze. La doar 16 ani, Canova a lucrat statuile „Evrodiei” și „Orfeiei” (pentru Faliero), iar în 1779 compoziția „Dedal și Icar” (pentru patrițianul Pizano). În 1780 pleacă în Roma, unde s-a făcut cunoscut cu monumentele clasice de sculptură care l-au frapat și i-au trezit dorința de creație. În curând, tânărul sculptor s-a plasat în rândul celor mai talentați sculptori și a devenit renumit. A făcut în 1802 pentru împăratul Napoleon I lucrarea „Polina Bonaparte”. Cu toate că era în relații bune cu Papa Pius VII, după căderea lui Napoleon, Canova părăsește Roma și ultimii ani din viață i-a petrecut la locul de baștină Possagno. Când era în viață, Canova era considerat ca cel mai celebru sculptor din acele vremuri. A jucat rolul de bază în dezvoltarea sculpturii clasice. Cele mai cunoscute opere ale lui sunt: „Persei cu capul de meduză”, „Amor și Psyche”, „Napoleon Bonaparte” etc.

Galerie

  • Amor și Psyhe
    Amor și Psyhe
  • Tezeu învinge centaurul
    Tezeu învinge centaurul

Note

  1. ^ a b c d 1911 Encyclopædia Britannica/Canova, Antonio]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  2. ^ a b Antonio Canova, Discogs, accesat în  
  3. ^ a b c Autoritatea BnF, accesat în  
  4. ^ a b Antonio Canova, Base biographique 
  5. ^ a b Antonio Canova, KulturNav, accesat în  
  6. ^ a b Канова Антонио, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)​ 
  7. ^ a b Autoritatea BnF 
  8. ^ Encyclopædia Britannica Online 
  9. ^ „Antonio Canova”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  10. ^ IeSBE / Kanova, Antonio]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  11. ^ „Antonio Canova”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  12. ^ a b c d RKDartists 
  13. ^ CONOR.SI​  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)

Legături externe