Apel (justiție)

În acest articol, vom analiza în detaliu impactul Apel (justiție) asupra societății contemporane. De la apariția sa, Apel (justiție) a jucat un rol crucial în diverse aspecte ale vieții moderne, fie profesionale, culturale, tehnologice sau personale. De-a lungul anilor, Apel (justiție) a influențat semnificativ modul în care interacționăm, comunicăm și navigăm în lumea de astăzi. Printr-o analiză cuprinzătoare, vom explora implicațiile și consecințele Apel (justiție), precum și relevanța sa în contextul actual. Explorând diferite perspective și studii de caz, căutăm să înțelegem pe deplin scopul și importanța Apel (justiție) în societatea contemporană.


Apelul este o cale ordinară de atac care se poate exercita împotriva unor hotărâri judecătorești pronunțate în primă instanță de către judecători sau de tribunale. Hotărârile pronunțate de instanțele de apel pot fi atacate cu recurs, care se judecă la o curte de apel, în cazul hotărârilor date de tribunale, sau de către Înalta Curte de Casație și Justiție, în cazul în care hotărârea atacată provine de la o curte de apel.

Istorie

Curțile de apel și alte sisteme de corectare a erorilor au existat de mai multe milenii. În timpul primei dinastii a Babilonului, Hammurabi și guvernatorii săi au servit drept curțile superioare de apel ale țării.[1] Legea romană antică folosea o ierarhie complexă a instanțelor de apel, unde unele apeluri ar fi fost audiate de împărat.[2] În plus, instanțele de apel au existat în Japonia, cel puțin Shogunatul Kamakura (1185-1333). În acest timp, Shogunatul a stabilit hikitsuke, o instanță de apel înaltă care a ajutat statul să se pronunțe asupra proceselor.[3] În secolul al XVIII-lea, William Blackstone a observat în comentariile sale despre legile Angliei că apelurile au existat ca o formă de corectare a erorilor în dreptul comun în timpul domniei lui Edward III din Anglia.[4]

Deși unii cercetători susțin că "dreptul la recurs este el însuși un interes de libertate substanțială",[5] noțiunea de drept de apel este o apariție relativ recentă în jurisdicțiile de drept comun.[6] De fapt, comentatorii au observat că jurisdicțiile de drept comun au fost, în special, "încetinite să încorporeze un drept de apel în jurisprudența sa civilă sau penală".[7] De exemplu, Statele Unite au creat mai întâi un sistem de instanțe federale de apel în 1789, însă dreptul federal de a face apel nu exista în Statele Unite până în 1889, când Congresul a adoptat Legea privind judecarea cauzei pentru a permite apeluri în cazurile de capital.[8] Doi ani mai târziu, dreptul la apel a fost extins și la alte cauze penale, iar instanțele de apel ale Statelor Unite au fost înființate pentru a examina deciziile instanțelor districtuale.[9] Unele state, cum ar fi Minnesota, încă nu recunosc în mod oficial dreptul la apeluri penale.[10]

Curțile de apel

La examinarea cauzelor în curțile apel, fie se menține sau se modifică decizia primei instanțe de judecată, fie se întoarce la rejudecare.[11] Unele instanțe își păstrează o funcție dublă, în care iau în considerare atât căile de atac, cât și cele invocate de primă instanță.[12] De exemplu, Curtea Supremă a Statelor Unite audiază în principal cauzele cu privire la recurs, dar păstrează decizia inițială într-o serie limitată de cazuri.[13]

Legături externe

Note

  1. ^ Joseph W. Dellapenna & Joyeeta Gupta, The Evolution of the Law and Politics of Water 29 (2009).
  2. ^ Paul Du Plessis, Borkowski's Textbook on Roman Law 82 (2015).
  3. ^ John Stewart Bowman, Columbia Chronologies of Asian History and Culture 133 (2013).
  4. ^ Blackstone's Commentaries on the Laws of England, the Third - Chapter the Twenty-Fifth: Of Proceedings, In the Nature of Appeals.
  5. ^ Gary Stein, Expanding as per the Process Rights of Indigent Litigants: Will Texaco Trickle Down?, 61 N.Y.U.L. Rev. 463, 487-88 (1986) (internal quotation marks omitted).
  6. ^ See Peter D. Marshall, A Comparative Analysis of the Right to Appeal, 22 Duke J. of Comp. & Int. L. 1, 1 (2011) ("The right to appeal is a comparatively recent addition to the common law criminal process.")
  7. ^ Stan Keillor, Should Minnesota Recognize A State Constitutional Right to A Criminal Appeal?, 36 Hamline L. Rev. 399, 402 (2013)
  8. ^ Act of 6 februarie 1889, ch. 113, § 6, 25 Stat. 656, 656.
  9. ^ Mar. 3, 1891, ch. 517, § 5; 26 Stat. 826, 827-28.
  10. ^ Spann v. State, 704 N.W.2d 486, 491 (Minn. 2005) (but noting that the right to at least one review by direct appeal or postconviction review has been recognized in Minnesota); Stan Keillor, Should Minnesota Recognize A State Constitutional Right to A Criminal Appeal?, 36 Hamline L. Rev. 399, 401-02 (2013) ("aying 'there is no constitutional right to appeal' in criminal cases is a shibboleth").
  11. ^ Joan Steinman, Appellate Courts as First Responders: The Constitutionality and Propriety of Appellate Courts' Resolving Issues in the First Instance, 87 Notre Dame L. Rev. 1521, 1522 (2012).
  12. ^ Joseph D. Kearney & Thomas W. Merrill, The Influence of Amicus Curiae Briefs on the Supreme Court, 148 U. Pa. L. Rev. 743, 837 n.6 (2000).
  13. ^ James E. Pfander, Rethinking the Supreme Court's Original Jurisdiction in State-Party Cases, 82 Cal. L. Rev. 555, 555 (1994).