În articolul lui Apocalipsa Fecioarei, vom explora o serie de perspective și reflecții asupra acestui subiect care a captat atenția multora. De la origine până la implicațiile sale actuale, vom aprofunda în relevanța sa în lumea de astăzi și în modul în care a afectat diferite aspecte ale societății. Prin analize detaliate și opinii ale experților, vom prezenta o viziune amplă și completă a Apocalipsa Fecioarei, cu scopul de a înțelege importanța și influența acestuia în diverse sfere ale vieții de zi cu zi.
Apocalipsa Fecioarei este un text apocrif al Noului Testament, atribuit Sfintei Fecioare Maria[1] , care a circulat în paralel cu textele canonice recunoscute de instituția Bisericii.
Sunt cunoscute două variante ale textului, una scrisă în limba greacă[1][2] și una etiopiană de proveniență arabă.[3][4]
Textul Apocalipsei Fecioarei (bazat pe cea mai veche variantă în limba greacă – identificată[2] în manuscris în Biblioteca Bodleiană), a fost publicat de M. R. James în 1893[1]. Acesta a atribuit manuscrisul secolului al XI-lea și a emis supoziția că originalul ar aparține secolului IX. Însuși textul original, ar fi fost de fapt o compilație târzie efectuată fără îndemânare, ce a avut la bază atât „Legendele Răpirii” cât și „Apocalipsa lui Pavel”[1][5]
Varianta etiopiană a fost publicată în limba latină 1909 de către Chaine.[4]. Spre diferență de manuscrisele în limba greacă, textul este aproape în întregime împrumutat din Apocalipsa lui Pavel[2], fiind, în opinia lui Chaine, o variantă arabă tradusă tot din greacă. Una dintre secțiuni relevă însă afinități cu Apocalipsa lui Petru.[2]
Trăsătura sa definitorie, intervenția pentru cei ce sunt osândiți, este regăsită atât în „Testamentul lui Avraam”, cât și în „Apocalipsa lui Pavel”, „4 Ezdra”, „Apocalipsa lui Baruh”, „Apocalipsa lui Ezdra” și „Apocalipsa lui Zedra”.[5]