Armand Salacrou
Dacă există ceva care ne-a atras întotdeauna atenția, acesta este Armand Salacrou. Fie că este vorba de impactul său asupra societății, de relevanța sa istorică sau de influența sa asupra culturii populare, Armand Salacrou a captat atenția oamenilor din întreaga lume. În acest articol, vom explora în continuare impactul Armand Salacrou, analizând importanța acestuia în diferite contexte și oferind o perspectivă unică asupra acestui subiect fascinant. De la origini și până la impactul actual, Armand Salacrou a lăsat o amprentă de neșters asupra lumii și suntem încântați să ne aprofundăm în complexitățile și ciudateniile care îl fac atât de relevant pentru atât de mulți oameni. Așa că pregătește-te să pătrunzi în lumea fascinantă a lui Armand Salacrou și să descoperi tot ce are de oferit această temă.
| Armand Salacrou | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [3][4][5][6][7]  Rouen, Franța[8] |
| Decedat | (90 de ani)[3][5][9][7][6] Le Havre, Franța |
| Număr de copii | 2 |
| Cetățenie |  Franța |
| Ocupație | dramaturg advertising person scenarist |
| Limbi vorbite | limba franceză[4] |
| Activitate | |
| Alma mater | faculté de médecine de Paris[1] Philosophische Fakultät[2] |
| Organizație | L'Humanité |
| Premii | Legiunea de Onoare în grad de Mare Ofițer Commander of the French Order of Academic Palms Comandor al Ordinului Artelor și Literelor officier de l'Ordre du Mérite sportif |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Armand Camille Salacrou (n. , Rouen, Franța – d. , Le Havre, Franța) a fost un dramaturg francez. Primele sale lucrări au fost sub influența suprarealismului. Este cel mai cunoscut pentru piesele de teatru L'Inconnue d'Arras și Boulevard Durand. Încurajat de Charles Dullin a scris în numeroase stiluri.
În 1963, a fost președintele Festivalului de la Cannes, iar, în 1966, a fost membru al juriului Festivalului de la Cannes pentru filmul Un homme et une femme de Claude Lelouch.
A fost membru al Académie Goncourt.
Piese de teatru
- 1923 : Magasin d'accessoires, Histoire de cirque, Le Casseur d'assiettes, Les Trente Tombes de Judas
- 1924 : La Boule de Verre
- 1925 : Le Pont de l'Europe
- 1925 : Tour à terre
- 1927 : Patchouli, ou Les Désordres de l'amour
- 1929 : Atlas-Hôtel, Les Frénétiques
- 1931 : La Vie en Rose
- 1933 : Une femme libre, Poof
- 1935 : L'Inconnue d'Arras
- 1936 : Un homme comme les autres
- 1937 : La terre est ronde (Pământul e rotund)[10]
- 1939 : Histoire de rire
- 1941 : La Marguerite (Marguerite)
- 1944 : Les Fiancés du Havre
- 1945 : Le Soldat et la sorcière
- 1946 : Les Nuits de la colère (Nopțile mâniei)
- 1946 : L'Archipel Lenoir, ou Il ne faut pas toucher aux choses inutiles (Arhipelagul Lenoir), Pourquoi pas moi?
- 1950 : Dieu le savait, ou la Vie n'est pas sérieuse
- 1952 : Sens Interdit, ou Les Âges de la Vie
- 1953 : Les Invités du Bon Dieu
- 1953 : Une femme trop honnête, ou Tout est dans la façon de le dire
- 1954 : Le Miroir
- 1959 : Boulevard Durand
- 1964 : Comme les Chardons
- 1966 : La Rue Noire
Bibliografie
- J. van den Esch. Armand Salacrou, dramaturge de l'angoisse. Paris, 1947
- David Looseley. A Search for Commitment: the Theatre of Armand Salacrou. University of Exeter, 1985.
- Juris Silenieks. Themes and Dramatic Forms in the Plays of Armand Salacrou. University of Nebraska, Lincoln, 1967.
- Fiorenza di Franco. Le théâtre de Salacrou. Gallimard, Paris, 1970.
- Annie Ubersfeld. Armand Salacrou. Seghers, Paris, 1970.
- Philippe Bébon. Salacrou. Éditions universitaires, Paris, 1971.
Referințe și note
- ^ Le Maitron
- ^ Dictionnaire biographique, mouvement ouvrier, mouvement social Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ a b Armand Salacrou, SNAC, accesat în
- ^ a b Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b Armand Salacrou, Munzinger Personen, accesat în
- ^ a b Armand Salacrou, Internet Broadway Database, accesat în
- ^ a b Armand Salacrou, Enciclopédia Itaú Cultural, accesat în
- ^ Салакру Арман, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)
- ^ Armand Salacrou, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în
- ^ Escale in timp si spatiu de N. Steinhardt, Polirom, 2010
Legături externe
- Biografie detaliată Arhivat în , la Wayback Machine.
