Armando Diaz

Armando Diaz
Date personale
Nume la naștere	Armando Vittorio Antonio Giovanni Nicola Diaz
Născut	5 decembrie 1861[4][5][6][7][8] Napoli, Italia[7][9]
Decedat	29 februarie 1928 (66 de ani)[4][5][6][10][8] Roma, Regatul Italiei[11][10]
Înmormântat	basilica di Santa Maria degli Angeli e dei Martiri]
Cetățenie	Regatul Italiei
Ocupație	militar politician
Limbi vorbite	limba italiană[12][13]
Activitate
Ramura	Regio Esercito
Gradul	general
Bătălii / Războaie	Războiul Italo-Turc Campania italiană Bătălia de la Piave bătălia de la Vittorio Veneto Primul Război Mondial
Decorații și distincții
Decorații	Ordinul Mihai Viteazul Grã-Cruz da Ordem Militar da Torre e Espada][1] Ordinul Sfinții Maurițiu și Lazăr în grad de mare cruce​ cavaliere di gran croce dell'Ordine della Corona d'Italia] Virtuti Militari doutoramento honoris causa da Universidade do Porto] Grã-Cruz da Ordem Militar de Avis][1] Caballero del collar de la Orden de Carlos III] (25 aprilie 1921)[2] cavaliere dell'Ordine supremo della Santissima Annunziata] Ordinul Militar al Savoiei în grad de mare cruce​ ricompensa al valor militare] Ordinul Suveran al Cavalerilor de Malta Distinguished Service Medal] Legiunea de Onoare în grad de Mare Cruce​ Médaille militaire Croix de guerre Ordinul Leopold în grad de mare colan​[3] Ordinul Bath Orden de Carlos III] Krzyż Komandorski Orderu Odrodzenia Polski] (13 martie 1925) Ordinul Suprem al Crizantemei Orden knjaza Danila I] Ordinul Vulturul Roșu Ordem Militar da Torre e Espada] Ordem de Avis] Ordinul Franz Joseph ordre du Dragon d'Annam] Crucea Libertății​ Krzyż Komandorski Orderu Virtuti Militari]
Cariera politică
Ministru de război al Regatului Italiei​
În funcție 31 octombrie 1922 – 30 aprilie 1924
Precedat de	Marcello Soleri​
Succedat de	Antonino Di Giorgio​
Partid politic	IND
Modifică date / text

Armando Diaz (n. 5 decembrie 1861, Napoli, Italia – d. 29 februarie 1928, Roma, Regatul Italiei) a fost un general italian activ în Primul Război Mondial. După înfrângerea în bătălia de la Caporetto și demiterea lui Luigi Cadorna, la sfârșitul lui 1917, Diaz a fost numit șef al statului major al Armatei Regale italiene. Din acest post, a coordonat apărarea pe linia râului Piave împotriva ultimelor atacuri austro-ungare din 1918 și, în luna octombrie a acelui an, a coordonat bătălia de la Vittorio Veneto, care a accelerat ieșirea din război a Austro-Ungariei și a precipitat dezintegrarea acestui stat.

După război, supranumit Ducele Victoriei și numit mareșal al Italiei, Diaz a intrat în politică. A fost ales senator în 1921 și ministru de război în primul guvern al lui Mussolini (regele considera că eroul Marelui Război ar fi putut contrabalansa personalitatea viitorului dictator fascist) în 1922. El s-a retras însă în 1922. A mai trăit până în 1928.

A fost decorat la data de 26 februarie 1919 cu Ordinul militar de război „Mihai Viteazul”, clasa I, fără a se menționa o motivație specială, prin Înalt Decret no. 671 din 26 februarie 1919.^{[14]:p. 27}