Artuchizi
În lumea de astăzi, Artuchizi este un subiect care a devenit din ce în ce mai relevant și a captat atenția unui spectru larg de audiențe. De la apariția sa, Artuchizi a generat nenumărate dezbateri, cercetări și reflecții în diferite domenii. Impactul său a ajuns să influențeze viața de zi cu zi a oamenilor, precum și dezvoltarea diferitelor industrii și sectoare. În acest articol, vom explora numeroasele fațete ale Artuchizi, de la origini până la implicațiile sale actuale, cu scopul de a înțelege mai bine semnificația și importanța sa în societatea contemporană.
| Artuchizi | ||||
| Dinastia Artuchidă | ||||
| Artuklu Devleti | ||||
| ||||
 Localizarea dinastiei (în gri-deschis) la 1200. | ||||
| Capitală | pe rând, Hasankeyf, mai târziu Diyarbakır, Harput, în cele din urmă Mardin. | |||
|---|---|---|---|---|
| Limbă | turcă | |||
| Religie | Islam | |||
| Guvernare | ||||
| Istorie | ||||
| Fondare | 1101 | |||
| Vasal al Imperiului Selgiuc | 1101 | |||
| Annexarea de către Statul Qaraqoyunlu | 1409 | |||
Modifică date / text  | ||||
Artuchizii (cunoscuți și sub alte denumiri, ca Artuqizi, Ortochizi ori Ortoqizi) a fost o dinastie turkmenă care a condus în Anatolia de Est, nordul Siriei și Irakul de Nord în secolele XI și XII. Dinastia Artuchidă și-a luat numele de la fondatorul ei, Zaheer-ul-Daulah Artuk Bei, care făcea parte din ramura Döger a familie Oghuz și a fost unul dintre atabeilicii turkmeni ai Imperiului Selgiuc. Trei ramuri ale familiei au domnit în regiune: descendenții lui Sokmen Bei au condus din Hasankeyf între 1102 și 1231; Ramura lui Necmeddin Ilgazi a domnit din Mardin între 1106 și 1186 (și până în 1409 ca vasali); și linia Maiafarikin Artuchid a domnit în Harput începând cu 1112 și a fost independentă între anii 1185 și 1233.
Conducătorii Artuchizi au construit multe clădiri publice, cum ar fi moschei, bazaruri, poduri, spitale și băi, în supușilor lor. Au lăsat un important patrimoniu cultural contribuind la literatura și arta prelucrării metalelor. Mânerele ușilor din marea Moschee din Cizre sunt exemple unice de artizanat de prelucrare a metalelor pe timpurile lor, care poate fi văzut în Muzeul de Arte Turce și Islamice din Istanbul, Turcia.
Ultimii artuchizi au fost detronați odată cu anexarea de către Statul Qaraqoyunlu la începutul anilor 1400.
Bibliografie
- Aslanapa, Oktay (1991). Anadolu'da ilk Türk mimarisi: Bașlangıcı ve gelișmesi (in Turkish). Ankara: AKM Publications. ISBN 975-16-0264-5.
- Bosworth, Clifford Edmund (2004). The New Islamic Dynasties: A Chronological and Genealogical Manual. Edinburgh University Press. ISBN 0-7486-2137-7.
- Holt, P.M. (1989), The Age of the Crusades: The Near East from the Eleventh Century to 1517, Longman
- Runciman, Steven (1952), A History of the Crusades, 2, Cambridge University Press.