În acest articol, vom explora istoria fascinantă a Ascaridioză, explorând originile sale, impactul său asupra societății de astăzi și evoluția sa în timp. De la începuturile sale până în prezent, Ascaridioză a jucat un rol crucial în diverse aspecte ale vieții umane, de la politică la cultură, tehnologie și știință. Pe parcursul acestor pagini, vom examina numeroasele fațete ale lui Ascaridioză, de la cele mai controversate aspecte la cele mai notabile contribuții ale sale, cu scopul de a înțelege pe deplin importanța lui Ascaridioză în lumea contemporană.
Ascaridioză | |
![]() | |
Specialitate | Boală infecțioasă |
---|---|
Simptome | abdominal cramps[1] vomă[1] greață[1] durere abdominală diaree maleza low-grade fever Urticarie tuse ![]() |
Cauze | Limbric ![]() |
Metodă de diagnostic | Hemogramă radiografia toracelui microscopy ![]() |
Clasificare și resurse externe | |
ICD-9 | 127.0 |
ICD-10 | B77 |
ICD-9-CM | 127.0[2][3] ![]() |
OMIM | 604291 |
DiseasesDB | 934 |
MedlinePlus | 000628 |
eMedicine | article/212510 |
MeSH ID | D001196 |
Modifică date / text ![]() |
Ascaridioza este o boală parazitară, comună omului și animalelor, produsă de viermele cilindric parazit Ascaris lumbricoides, cunoscut sub denumirea comună de limbric.
Dimensiunile viermelui sunt cuprinse între 15 și 35 cm (femelele sunt întotdeauna mai lungi). În imagine apare o femelă, care se deosebește prin cordonul genital (care apare în partea de jos a imaginii ca un șanț circular, de culoare mai închisă).
Semnele clinice pot sugera o parazitoză intestinală, dar examenele de laborator precizează diagnosticul. Diagnosticul de laborator în ascaridioză[4] se pune pe baza decelării parazitului adult, a larvelor sau a ouălor de paraziți.
Viermii adulți pot fi depistați cu ocazia eliminării lor (de regulă pe cale anală, dar și pe cale bucală sau nazală, mult mai rar) sau în decursul unei intervenții chirurgicale sau a examinării radiologice a intestinului.
În faza larvară, prezența ascaridului poate fi decelată în materialul bioptic din ficat sau plămân, în spută sau în sucul gastric.
Examenul coproparazitologic poate evidenția prezența ouălor de paraziți în materiile fecale.
Hemograma poate evidenția o eozinofilie marcată în faza migratorie a larvelor, care scade până la o eozinofilie de maxim 10% în faza intestinală a parazitului.
|titlelink=
(ajutor);