Asediul Zaragozei (1809)

În lumea de astăzi, Asediul Zaragozei (1809) a stârnit mult interes și dezbatere în rândul experților și al fanilor deopotrivă. De la apariția sa, Asediul Zaragozei (1809) a captat atenția a milioane de oameni din întreaga lume, stârnind curiozitatea și generând discuții pasionale. Pe măsură ce Asediul Zaragozei (1809) continuă să câștige proeminență în sfera publică, este crucial să se examineze îndeaproape impactul său asupra societății, culturii și vieții de zi cu zi. Acest articol va explora în detaliu numeroasele aspecte ale Asediul Zaragozei (1809), oferind o vedere cuprinzătoare și actualizată asupra acestui subiect. Printr-o analiză amănunțită și atentă, se speră să facă lumină asupra diferitelor aspecte din jurul Asediul Zaragozei (1809), oferind cititorilor o înțelegere mai profundă și mai nuanțată a acestei probleme.

Al doilea asediu al Zaragozei
Parte din Războiul Peninsular,Los Sitios de Zaragoza] Modificați la Wikidata

Assaut du monastère de Santa Engracia de Louis-François, Baron Lejeune. Prezintă luptele de pe 8 februarie 1809.
Informații generale
Perioadă21 decembrie 1808 - 21 februarie 1809
LocZaragoza, Spania
41°39′N 0°53′W ({{PAGENAME}}) / 41.65°N 0.88°V
RezultatVictorie franceză
Beligeranți
Franța Primul Imperiu Francez Spania
Conducători
Lannes,
Moncey,
Junot
Palafox y Melzi
Efective
35,000 de oameni [1]22,000 militari
20,000 de trupe neregulate
o parte din populația civilă[1]
Pierderi
3,110 morți
5,000 răniți[1]
54,000 de civili și militari
plus încă 8,000 între
24 februarie și 19 martie[1]

Bătălia de la Zaragoza (Saragosa) a reprezentat al doilea asediu al acestui oraș de către trupele franceze, după ce primul eșuase în iunie 1808. Asediul a inclus mai multe serii de asalturi, bombardamente și chiar incendierea orașului, operațiunile finale fiind dirijate de mareșalul Lannes. După o rezistență dârză și îndelungată condusă de generalul spaniol Palafox y Melzi, trupele spaniole și civilii implicați au fost forțați să se predea în 20 februarie 1809.[1]

Note

  1. ^ a b c d e Alain Pigeard, „Dictionnaire de la Grande Armée”, Tallandier, Bibliothèque Napoléonienne, 2004, ISBN 2-84734-009-2, pag. 761