În articolul pe care îl prezentăm astăzi, vom pătrunde în lumea fascinantă a lui Atropină. De la origini și până la relevanța sa astăzi, ne vom cufunda într-un tur al tuturor aspectelor relevante care fac din Atropină un subiect de interes pentru toate tipurile de oameni. Vom analiza impactul acestuia asupra societății, evoluția sa în timp și diferitele perspective care există pe Atropină. Indiferent de nivelul de cunoștințe anterioare, acest articol vă va oferi o viziune cuprinzătoare și îmbogățitoare despre Atropină, cu scopul de a aprofunda în sensul și relevanța sa în lumea de astăzi.
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
] | Acest articol sau această secțiune nu este în formatul standard. Ștergeți eticheta la încheierea standardizării. Acest articol a fost etichetat în aprilie 2017 |
Atropină | |
![]() | |
![]() | |
Informații generale | |
---|---|
Formulă chimică | C17H23NO3 |
Masă molară | 289,4 u.a.m.[1] ![]() |
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel. | |
Modifică date / text ![]() |
Atropina este un alcaloid cu nucleu tropanic, fiind de fapt amestecul racemic al hiosciaminei. Din amestecul racemic se separă prin extracție cu benzen. Atropina este folosită în medicină ca antidot în intoxicații cu muscarină pentru blocarea rolului exagerat al parasimpaticului stimulat de excesul de acetilcolină, care este produs și de intoxicațiile cu organofosforice ca paration, tabun sau sarin. Atropina se mai poate utiliza în timpul narcozei în cazul unei reduceri a frecvenței cardiace, ca antiasmatic nemaifiind folosit deoarece derivatele sale sunt suportate mai ușor.
În oftalmologie se folosește ca dilatator al pupilei, utilizat la examenele oculare, datorită abilității sale de a produce midriază.
Este folosit ca tratament in toxidromul colinergic si de primă intenție în tratamentul bradiaritmiilor, utilizarea în stopul cardiorespirator prin activitate electrică fără puls sau a asistolei nu mai este indicată în prezent.