Bătălia de la Inchon

În lumea de astăzi, Bătălia de la Inchon a devenit un subiect de mare relevanță și interes pentru o mare varietate de oameni. Fie datorită impactului său asupra societății, a relevanței sale istorice, a importanței sale în domeniul științific sau a influenței sale asupra culturii populare, Bătălia de la Inchon a captat atenția a milioane de oameni din întreaga lume. Acest articol încearcă să exploreze în detaliu toate aspectele legate de Bătălia de la Inchon, analizând impactul acestuia în diferite domenii și oferind o viziune cuprinzătoare și aprofundată a acestui subiect fascinant. De la origini până la relevanța actuală, acest articol își propune să ofere o perspectivă completă și detaliată asupra Bătălia de la Inchon, oferind cititorilor o înțelegere mai largă și mai bogată a acestui fenomen.

Bătălia de la Inchon
Parte din Războiul din Coreea Modificați la Wikidata

Informații generale
Perioadă– Modificați la Wikidata
LocIncheon, Coreea de Sud
37°29′N 126°38′E ({{PAGENAME}}) / 37.48°N 126.63°E
RezultatVictorie a forțelor Organizației Națiunilor Unite
Beligeranți
 Coreea de Nord
Conducători
Efective
  • 40.000 infanterie
  • 4 crucișătoare
  • 7 distrugătoare
  • 230 nave de suport Joint Task Force 7[2]
Pierderi
americane: 224 uciși
809 răniți
2 crucișătoare deteriorate
3 distrugătoare deteriorate
1 navă suport pierdută și 3 deteriorate
1 aeronavă distrusă
  • 1.350 uciși
  • 1 fortăreață deteriorată
  • 1 barcă de patrulare scufundată
  • 1 aeronavă distrusă
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Bătălia de la Inchon (coreeană 인천상륙작전, engleză Battle of Inchon) sau (nume de cod) Operațiunea Cromit (în engleză Operation Chromite) a fost o invazie amfibie și o bătălie din Războiul din Coreea care a avut ca rezultat o victorie decisivă și o inversare strategică a situației generale în peninsulă în favoarea Comandamentului Națiunilor Unite (ONU). Operațiunea a implicat aproximativ 75.000 de soldați și 261 de nave militare și a dus la recucerirea capitalei sud-coreene Seul, două săptămâni mai târziu.[4]

A avut loc în perioada 10-19 septembrie 1950, între 10-15 septembrie au avut loc bombardamente asupra Wolmido și Inchon, iar între 15-19 septembrie a avut loc debarcarea de la Inchon.

Printr-un atac surpriză amfibiu departe de Perimetrul Pusan pe care forțele ONU și Armata Republicii Coreea (ROK) îl apărau cu disperare, orașul Inchon, în mare parte neapărat, a fost securizat după ce a fost bombardat de forțele ONU. Bătălia a pus capăt unui șir de victorii ale Armatei Populare Coreene din Coreea de Nord (KPA). Recuperarea ulterioară a Seoulului de către ONU a întrerupt parțial liniile de aprovizionare ale KPA în Coreea de Sud.

Forțele ONU și Armata Republicii Coreea (ROK) au fost comandate de generalul american de armată Douglas MacArthur. MacArthur a fost forța motrice din spatele operațiunii, depășind îndoielile puternice ale generalilor mai precauți privind un asalt riscant pe un teren extrem de nefavorabil. Bătălia a fost urmată de o prăbușire rapidă a KPA; în decurs de o lună de la debarcarea de la Inchon, americanii au luat prizonieri 135.000 de soldați KPA.[5]

Note

  1. ^ Halberstam 2007, p. 302.
  2. ^ Utz, Curtis (). Assault from the Sea: The Amphibious Landing at Inchon. Washington: Naval Historical Center, Dept. of the Navy. p. 24. ISBN 0945274270. 
  3. ^ Hoyt 1984, p. 11. . Nu au anticipat nicio opoziție aeriană, pentru că, din câte știau serviciile de informații, nord-coreenii mai aveau doar nouăsprezece avioane.
  4. ^ The Independent, 16 September 2010, p. 35 reporting on a 60th anniversary re-enactment.
  5. ^ Stueck, William W. (2002), Rethinking the Korean War: A New Diplomatic and Strategic History, Princeton, NJ: Princeton University Press, ISBN: 978-0691118475 Page 202.