Bainită

În acest articol, vom aborda subiectul Bainită cu scopul de a explora diversele sale fațete și de a aprofunda în sensul și relevanța sa astăzi. Bainită este un subiect care a stârnit interesul experților și al publicului larg, datorită impactului său asupra diferitelor aspecte ale vieții de zi cu zi. De-a lungul istoriei, Bainită a jucat un rol crucial în societate, iar influența sa rămâne semnificativă și astăzi. Prin acest articol, vom căuta să facem lumină asupra diferitelor aspecte ale Bainită, analizând evoluția acestuia în timp și relevanța sa în lumea contemporană.

Reprezentare grafică a comportării oţelului ductil cu diverse zone de tranziţie
(1) - călire până la obținerea martensitei
(2) - revenire intermediară
(3) - răcire soldată cu obținerea bainitei
(4) - domeniul perlitei
(5) - domeniul bainitei

În metalurgie, bainita este constituent structural al oțelurilor, obținut prin transformarea austenitei.

Se deosebesc:

  • bainită superioară: cu aspect acicular
  • bainită inferioară: cu aspect granular.

Numele provine de la Edgar Bain, specialist american în metalurgie, care, împreună cu E. S. Davenport, l-a descris pentru prima dată. La răcirea unui oțel eutectoid cu 0,8% C, din domeniul austenitic sub temperatura eutectoidă se obțin trei modificări structurale și anume: structuri eutectoide: perlită, sorbită și troostită; structuri intermediare: bainite; martensită.

Structura intermediară bainitică este un produs bifazic: ferită suprasaturată cu carbon, cu precipitări de carburi.[1] Transformările izoterme pentru structuri intermediare de bainite se utilizează în practica industrială la fabricarea sculelor.

Note

  1. ^ Alexandru Domșa, Șerban Domșa, Materiale metalice în construcția de mașini și instalații. Vol. I. Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1981, p. 62