Banburismus

Bun venit la acest articol despre Banburismus, un subiect care a captat atenția multor persoane în ultima vreme. În paragrafele următoare vom explora diferitele fațete ale Banburismus, de la istoria sa până la influența sa asupra societății actuale. Vom analiza impactul acestuia în diferite domenii, precum și opiniile experților și ale oamenilor obișnuiți despre Banburismus. Fără îndoială, acest articol va fi o oportunitate de a aprofunda într-un subiect care ne preocupă pe toți și care ne invită să reflectăm asupra unor probleme importante din viața noastră de zi cu zi.

Banburismus a fost un procedeu inventat de Alan Turing la Bletchley Park, Anglia (localitatea unde și-a avut sediul organizația engleză de criptanaliză), în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. A fost utilizat de secțiunea Hut 8 de la Bletchley Park pentru a sparge criptările efectuate de marina germană cu ajutorul mașinii Enigma. Această procedură de criptanaliză utiliza o formă primitivă de rețele bayesiene pentru a infera informații privind setările mașinii Enigma. Ea a dat naștere concepțiilor lui Turing despre informație, măsurabilă în ban—concept similar cu cel al entropiei lui Shannon. Pentru orientare, 1 ban = cca 3,32 biți.

Grupul Hut 8 a aplicat procedeul Banburismus continuu timp de doi ani, oprindu-se în 1943 doar pentru că ultima generație de mașini Bombe putea verifica cheile în doar două minute, astfel devenind mai simplu să se atace cheile cu forță brută. Hugh Alexander a fost privit drept cel mai bun dintre banburiști — el și Jack Good considerau acest procedeu mai mult un joc intelectual decât o muncă. Ei comentau procedeul: „Not too hard as to be impossible, but difficult enough to be an enjoyable challenge.” („Nu atât de greu încât să fie imposibil, dar suficient de dificil ca să fie o provocare plăcută”).

Referințe