În acest articol, vom explora lumea interesantă a lui Betamax și toate fațetele care îl implică. De la origini până la impactul său asupra societății actuale, Betamax este un subiect care merită o atenție detaliată și atentă. În acest sens, vom analiza relevanța sa în diferite contexte, precum și controversele și dezbaterile care îl înconjoară. Cu o abordare critică și obiectivă, vom aprofunda în Betamax pentru a înțelege importanța și provocările sale astăzi. Acest articol va oferi, fără îndoială, o prezentare generală cuprinzătoare a Betamax și va lăsa cititorului o mai bună înțelegere și apreciere pentru acest subiect.
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Betamax | |
![]() | |
Tip: | Casetă magnetică, ½-inch |
---|---|
Codare: | NTSC, PAL, SECAM |
Capacitate: | Până la 5 ore |
Mecanism de citire: | Scanare elicoidală |
Mecanism de scriere: | Scanare elicoidală |
Standard Internațional: | 525 de linii, 625 de linii |
Dezvoltat de: | Sony |
Dimensiuni fizice: | 15,6 × 9,6 × 2,5 cm (61⁄7 × 33⁄4 × 1 inch) |
Extins la: | VHS |
Folosire: | Filme la domiciliu, Video la domiciliu |
extins la: | VHS |
Modifică text ![]() |
Betamax (cunoscut și sub numele de Beta, ca în logo-ul său) este un format (un standard) pentru înregistrări video, introdus de compania Sony în 1975,[1] care utilizează o bandă magnetică de 12,7 mm (o jumătate de țol) lățime. Betamax, folosit de companiile Sony, Toshiba și Pioneer, a pierdut lupta pentru piața video japoneză în fața companiei JVC,[2] care a lansat filme în formatul VHS.[3] Aici nu calitatea a câștigat, sistemul Betamax fiind derivat dintr-unul profesional, ci sistemul cu marketingul superior - VHS. Bătălia a durat 10 ani.