În articolul pe care îl prezentăm mai jos vom aborda subiectul Beversee, care a fost subiect de interes și dezbatere în diverse sfere ale societății. De la origini și până la relevanța sa astăzi, Beversee a făcut obiectul a multiple interpretări și opinii, ceea ce a generat un domeniu larg de studiu și cercetare. Pe parcursul acestui articol, vom explora diferitele aspecte din jurul lui Beversee, analizând impactul acestuia în diverse contexte și oferind o viziune cuprinzătoare asupra importanței sale în lumea de astăzi.
Beversee | |
![]() | |
Poziția | ![]() ![]() |
---|---|
Coordonate | 51°38′14″N 7°38′15″E / 51.6372°N 7.6376°E |
Suprafață | 99,41 ha ![]() |
Înființare | ![]() |
Cod Natura 2000 | DE4311303 ![]() |
Modifică date / text ![]() |
Beversee este o arie protejată (arie specială de conservare — SAC[1], sit de importanță comunitară — SCI) din Germania întinsă pe o suprafață de 99,41 ha, integral pe uscat.
Centrul sitului Beversee este situat la coordonatele 51°38′20″N 7°38′19″E / 51.6389°N 7.6386°E.
Situl Beversee a fost declarat sit de importanță comunitară în octombrie 2000 pentru a proteja 1 specie de animale. Situl a fost protejat și ca arie specială de conservare în decembrie 2007[1].[2][3]
Situată în ecoregiunea atlantică, aria protejată conține 9 habitate naturale: Lacuri eutrofice naturale cu vegetație de tip Magnopotamion sau Hydrocharition, Liziere de ierburi înalte hidrofile de câmpie și de nivel montan până la alpin, Fânețe de joasă altitudine (Alopecurus pratensis, Sanguisorba officinalis), Păduri de fag Luzulo-Fagetum, Păduri de fag Asperulo-Fagetum, Păduri de stejar sau de stejar și carpen sub-atlantice și medio-europene de Carpinion betuli, Păduri acidofile de stejar bătrân cu Quercus robur pe câmpii nisipoase, Mlaștini împădurite, Păduri aluvionare cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae).[3]
La baza desemnării sitului se află o specie protejată[2] de amfibieni: triton cu creastă (Triturus cristatus).
Pe lângă speciile protejate, pe teritoriul sitului au mai fost identificate 2 specii de mamifere.[2]