Astăzi, Binger Wald este un subiect care trezește un mare interes în societate. Odată cu progresul tehnologiei și globalizarea, Binger Wald a devenit un element fundamental în viața oamenilor. Impactul său variază de la economie, politică, cultură, până la viața de zi cu zi a fiecărui individ. În acest articol vom explora diferitele fațete ale lui Binger Wald și cum s-a schimbat de-a lungul timpului. De la origini și până la relevanța sa în lumea de astăzi, Binger Wald este un subiect care va continua să genereze dezbateri și controverse în viitorul apropiat.
Binger Wald | |
![]() | |
Poziția | Trechtingshausen![]() |
---|---|
Coordonate | 49°59′10″N 7°49′12″E / 49.986113°N 7.819942°E |
Suprafață | 3.268 ha ![]() |
Înființare | ![]() |
Cod Natura 2000 | DE6012301 ![]() |
Modifică date / text ![]() |
Binger Wald este o arie protejată (arie specială de conservare — SAC[1], sit de importanță comunitară — SCI) din Germania întinsă pe o suprafață de 3.264 ha, integral pe uscat.
Centrul sitului Binger Wald este situat la coordonatele 49°59′20″N 7°49′13″E / 49.9889°N 7.8203°E.
Situl Binger Wald a fost declarat sit de importanță comunitară în mai 2004 pentru a proteja 6 specii de animale. Situl a fost protejat și ca arie specială de conservare în octombrie 2005[1].[2][3]
Situată în ecoregiunea continentală, aria protejată conține 14 habitate naturale: Lacuri eutrofice naturale cu vegetație de tip Magnopotamion sau Hydrocharition, Pajiști uscate seminaturale și facies de acoperire cu tufișuri pe substraturi calcaroase (Festuco-Brometalia) (* situri importante pentru orhidee), Pajiști uscate seminaturale și facies de acoperire cu tufișuri pe substraturi calcaroase (Festuco-Brometalia) (* situri importante pentru orhidee), Formațiuni ierboase bogate în specii de Nardus, dezvoltate pe substraturi silicioase în zone montane (și în zone submontane, în Europa continentală), Pajiști cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argilos-nămoloase (Molinion caeruleae), Fânețe de joasă altitudine (Alopecurus pratensis, Sanguisorba officinalis), Pante stâncoase silicioase cu vegetație casmofită, Roci stâncoase cu vegetație pionieră de Sedo-Scleranthion sau Sedo albi-Veronicion dillenii, Păduri de fag Luzulo-Fagetum, Păduri de fag Asperulo-Fagetum, Păduri de stejar sau de stejar și carpen sub-atlantice și medio-europene de Carpinion betuli, Păduri de stejar și carpen Galio-Carpinetum, Păduri pe pante, grohotișuri și ravene de Tilio-Acerion, Păduri aluvionare cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae).[3]
La baza desemnării sitului se află mai multe specii protejate:[2]