Bioluminiscență

Astăzi, Bioluminiscență ocupă un loc central în societate. Importanța și relevanța sa se reflectă în toate aspectele vieții de zi cu zi, de la politică și economie până la divertisment și cultură. Bioluminiscență a captat atenția experților și a fanilor deopotrivă, generând dezbateri pasionale și opinii divergente. În acest articol vom explora influența și impactul lui Bioluminiscență în diferite domenii, analizând evoluția sa în timp și proiecția sa în viitor. De la origini și până la rolul său de astăzi, Bioluminiscență nu numai că și-a lăsat amprenta în istorie, dar continuă și să modeleze lumea în care trăim.

Licurici zburând

Bioluminiscența, denumită și biofotogeneză, este producția de lumină de către organismele vii, ca un caz particular al chimioluminiscenței.

Această lumină rece este produsă de organisme vii (licurici, pești abisali, ciuperci) sau de microorganisme, prin oxidarea unei substanțe proteice, secretată de acestea, numită luciferină cu ajutorul ATP-ului (adenozintrifosfatului sau trifosfatului de adenozină).

În prezența oxigenului, sub acțiunea fermentului special luciferaza, are loc oxidarea luciferinei. Reacția chimică este însoțită de eliminarea luminii.[1]

Luciferină + O2 → Oxiluciferină + Lumină

Termenii luciferază și luciferină sunt nume generice, deoarece atât luciferazele cât și luciferinele diferă de la o specie la alta.

Până în prezent, componența chimică a luciferazei încă nu este definitiv studiată. Se știe doar că structura celor peste 1000 de unități ale aminoacizilor, care formează luciferaza, sunt foarte greu de indentificat. Procesele de luminiscență ale insectelor au loc sub controlul sistemului nervos.[1]

La cele mai multe dintre speciile bioluminiscente, lumina produsă are o culoare albăstrie sau verzuie, dar există și unele specii de pești care emit o radiație roșie sau infraroșie, în timp ce viermele marin Tomopteris emite lumină galbenă.

Note

  1. ^ a b Asea Timuș: Entomologia: între „operete” din natură și somități istorice, Editura Lumen, Iași, 2009, ISBN 978-973-166-149-0

Vezi și

Bioelectrochimie

Legături externe