Biserica „Cuvioasa Paraschiva” din Râmnicu Vâlcea

În acest articol ne vom adânci în lumea fascinantă a lui Biserica „Cuvioasa Paraschiva” din Râmnicu Vâlcea, un subiect care a captat atenția academicilor, a oamenilor de știință și a pasionaților deopotrivă. De la impactul său asupra societății până la aplicațiile sale în viața de zi cu zi, Biserica „Cuvioasa Paraschiva” din Râmnicu Vâlcea s-a dovedit a fi un subiect de interes universal. În acest sens, vom explora istoria sa, evoluția și posibilele sale implicații viitoare. Alăturați-vă nouă în această călătorie de descoperire și reflecție asupra Biserica „Cuvioasa Paraschiva” din Râmnicu Vâlcea, un subiect care, fără îndoială, și-a pus amprenta în lumea de astăzi.

Biserica "Cuvioasa Paraschiva"
Poziționare
Coordonate45°06′14″N 24°21′45″E / 45.1039°N 24.3626°E ({{PAGENAME}})
Localitatemunicipiul Râmnicu Vâlcea
Țara România
AdresaStr. Calea lui Traian 133
Edificare
Data finalizării1554-1557, ref. 1740, 1788-1790, 1840, 1844, 1879-1880
Clasificare
Cod LMIVL-II-m-A-09607
Cod RAN167482.09.01
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Biserica „Cuvioasa Paraschiva” din Râmnicu Vâlcea este un monument istoric aflat pe teritoriul municipiului Râmnicu Vâlcea.[1] În Repertoriul Arheologic Național, monumentul apare cu codul 167482.09.01.[2]

Istoric

Biserica a fost construită în anul 1558 de către Pătrașcu-Vodă și a fost terminată de fiul său, Mihai Viteazul, în 1587. Până în anul 1738, construcției inițiale i s-au adus diverse modificări, dar în timpul invaziei turcești, biserica a fost parțial distrusă, ajungând grajd pentru cai. În 1790, a fost refăcută de către „neguțătorii kiproviceni”, veniți din Ardeal, iar mai târziu, enoriașii au contribuit la construcția amvonului și a turlei.[3]

Note

  1. ^ „Ministerul Culturii - Lista Monumentelor Istorice” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  2. ^ Repertoriul Arheologic Național, CIMEC
  3. ^ Grigore, Constantin (). Râmnicul-Vâlcii: Loc de amintiri și recreiere. Primăria Orașului Râmnicul-Vâlcii. p. 25-26. 

Legături externe