În acest articol vom explora istoria fascinantă a Biserica de lemn din Sândominic, un subiect care a captat interesul oamenilor de toate vârstele și mediile. De la origini și până la relevanța sa astăzi, Biserica de lemn din Sândominic a jucat un rol cheie în societate și cultură. De-a lungul anilor, a stârnit dezbateri, a generat pasiuni și a evoluat în mai multe moduri. Vom analiza impactul acestuia în diferite domenii și influența sa asupra vieții de zi cu zi. În plus, vom examina diferitele perspective legate de Biserica de lemn din Sândominic, de la opiniile experților până la experiențele personale ale celor care au fost atinși de acest fenomen. În cele din urmă, acest articol își propune să ofere o viziune cuprinzătoare și îmbogățitoare despre Biserica de lemn din Sândominic, invitând cititorul să reflecteze, să întrebe și să aprecieze complexitatea acestuia.
Biserica de lemn din Sândominic | |
Vedere de ansamblu, foto 2009 | |
Informații generale | |
---|---|
Confesiune | Ortodoxă |
Hram | Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil |
Țara | ![]() ![]() |
Localitate | Sândominic |
comună | Sândominic |
Coordonate | 46°34′58″N 25°47′24″E / 46.58278°N 25.79000°E |
Turle | 1 |
Materiale | lemn |
Istoric | |
Data începerii | 1787 |
Localizare | |
Monument istoric | |
Adresa | Str. Temetõ 1267/ A, sat Sândominic; comuna Sândominic[1] |
Clasificare | |
Cod LMI | HR-II-m-B-12962 |
Modifică date / text ![]() |
Biserica de lemn din Sândominic, aflată în satul cu același nume din comuna Sândominic, județul Harghita este edificată în anul 1787[2]. Are hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil. Este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice sub codul HR-II-m-B-12962.
Conscripțiile de la mijlocul secolului al XVIII-lea surprindeau un lăcaș de cult mai vechi, care, devenit necorespunzător, a fost înlocuit, în anul 1787, cu cel care dăinuie și în prezent, având hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”. Biserica are un plan dreptunghiular, cu altarul nedecroșat, poligonal, cu trei laturi. Deasupra navei este o boltă semicilindrică, deasupra altarului intervenind un tavan drept, în urma unor reparații. Tot acestora le aparțin: ridicarea pereților pe un soclu de piatră, pridvorul deschis de pe latura de vest, cu pălimar în trafor și stâlpi ciopliți, ce susține o clopotniță. Scara de acces, acoperită cu polată, aduce cu imaginea unei case țărănești. Pereții sunt tencuiți, la interior și exterior[3].