Subiectul Boris Dorfman a fost subiect de interes și dezbatere în ultimii ani. Cu o abordare multidisciplinară, acest articol încearcă să exploreze diferitele aspecte și perspective legate de Boris Dorfman, acoperind aspecte istorice, sociale, științifice și culturale. Printr-o analiză detaliată, se urmărește oferirea unei viziuni cuprinzătoare și actualizate asupra Boris Dorfman, cu scopul de a oferi cunoștințe și reflecții care să îmbogățească dezbaterea publică și să contribuie la dezvoltarea de noi cercetări.
Boris Dorfman | |
Date personale | |
---|---|
Născut | ![]() Cahul, România ![]() |
Decedat | (98 de ani)[1] ![]() Lviv, Regiunea Liov, Ucraina ![]() |
Cetățenie | ![]() ![]() ![]() |
Ocupație | jurnalist ![]() |
Limbi vorbite | limba idiș ![]() |
Modifică date / text ![]() |
Boris Dorfman (născut Boruh Dorfman; în idiș באָריס (ברוך) דאָרפמאַן; în rusă Борис Дорфман; n. , Cahul, România – d. , Lviv, Regiunea Liov, Ucraina) a fost un publicist, cercetător al culturii evreiești și personalitate publică din Ucraina, evreu născut în Basarabia.
S-a născut în orașul Cahul din județul omonim, Basarabia (România interbelică), în familia lui Mendel și Molka Dorfman, originari din Hîncești.[2] Bunicii săi și sora Polia au fost uciși în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Părinții au fost arestați de sovietici la 7 iulie 1940 sub pretextul comportamentului antisovietic și al sionismului și au fost deportați ulterior, iar proprietățile lor, inclusiv marea bibliotecă, au fost confiscate și distruse. Tatăl său a murit în Karaganda în 1942, în timp ce mama a reușit să se întoarcă la Chișinău în 1947, unde s-a dedicat activităților sioniste.
A studiat ingineria la Chișinău în 1940 și, ulterior, odată cu începerea războiului a participat la fortificarea frontierei, iar mai târziu în Stalingrad, Saratov și Kiseliovsk. După război, a studiat tehnologia materialelor la Moscova. După perioade dificile de colectivizare și persecuție în Chișinău din 1947 până în 1949, s-a mutat la Liov în 1949, unde a locuit de atunci. În 1952 s-a căsătorit cu filologa Beta Retschister. Cu ea are un fiu, Michael, care trăiește în SUA și este un publicist cunoscut, și o fiică.
A lucrat ca inginer civil în Ucraina sovietică, inclusiv la Opera din Liov. Încă din perioada sovietică, a fost dedicat jurnalismului evreiesc și a ajutat la distribuirea singurei reviste evreiești sovietice, Sovetish heymland.
În Ucraina independentă a devenit membru activ al renașterii vieții evreiești din Liov, pentru o vreme a fost membru al consiliului de administrație al Societății Șalom Aleihem și cofondator și redactor al ziarului Șofar, care este publicat din 1990.[3] În calitate de ghid al orașului, a participat activ la evenimentele din viața orașului în ultimele decenii și era un interlocutor important în lecturi și discuții pe teme evreiești.[4] A fost ultimul locuitor din Liov care încă mai vorbea limba idiș.[5]
|title=
(ajutor)