În lumea de astăzi, Bătălia pentru Alger este un subiect care a captat atenția multor oameni. Cu relevanța sa crescândă în societatea modernă, Bătălia pentru Alger a devenit un punct important de discuție în diverse sfere. Atât în mediul academic, cât și în divertisment, a existat o creștere a interesului și a atenției acordate Bătălia pentru Alger. Pe măsură ce anii trec, Bătălia pentru Alger s-a dovedit a fi un subiect care continuă să genereze dezbateri și reflecție, provocând percepțiile comune și încurajând idei noi. În acest articol, vom explora în continuare impactul Bătălia pentru Alger asupra societății noastre și vom discuta despre relevanța sa astăzi.
Bătălia pentru Alger | |
La battaglia di Algeri | |
![]() Afișul românesc al filmului | |
Titlu originar | La Bataille d'alger La battaglia di Algeri |
---|---|
Gen | film dramatic film de război film istoric |
Regizor | Gillo Pontecorvo |
Scenarist | Gillo Pontecorvo Franco Solinas |
Studio | Casbah Film, Igor Film |
Director de imagine | Marcello Gatti |
Montaj | Mario Morra Mario Serandei |
Muzica | Ennio Morricone Gillo Pontecorvo |
Distribuție | Brahim Haggiag Jean Martin Yacef Saadi Michéle Kerbash |
Premiera | 31 august 1966 (Festivalul de la Veneția) |
Durata | 121 minute a/n |
Țara | ![]() ![]() |
Filmat în | Alger ![]() |
Locul acțiunii | Algeria ![]() |
Limba originală | italiană |
Disponibil în română | subtitrat |
Premii | Leul de Aur () ![]() |
Nominalizări | Premiul Oscar pentru cel mai bun regizor (Gillo Pontecorvo , ) Premiul Oscar pentru cel mai bun scenariu original (Franco Solinas și Gillo Pontecorvo , ) Premiul Oscar pentru cel mai bun film străin () propunere internațională la Premiile Oscar (Italia, ) ![]() |
Buget | 806.735 $ ![]() |
Încasări | 962.002 $[1] 879.794 $[2] ![]() |
Prezență online | |
Modifică date / text ![]() |
Bătălia pentru Alger (titlul original: în italiană La battaglia di Algeri, în arabă معركة الجزائر, transliterat: Maarakat medinat el Djezair) este un film dramatic italo-algerian, realizat în 1966 de regizorul și jurnalistul Gillo Pontecorvo, care are valoarea unei lucrări de mărturie și trecere în revistă a faptelor istorice contemporane.[3] Filmul alb-negru, tratează un episod al războiului de independență al Algeriei împotriva Franței din 1954 până în 1962. Evenimentele dintre ianuarie și octombrie 1957, când armata franceză și organizația rebelă naționalistă algeriană FLN s-au ciocnit în capitala Alger, sunt considerate Bătălia de la Alger. Prin descrierea sa realistă, filmul se situează în tradiția neorealismului italian.
Pontecorvo a efectuat anterior cercetări în Alger ca jurnalist împreună cu Solinas. De atunci, avea un proiect de film în minte Paras (abrevierea pentru parașutiști, în franceză „Parachutistes”). Când producătorul algerian și fostul lider al FLN Yacef Saadi l-a contactat pe el și pe alți regizori italieni precum Francesco Rosi, el a fost de acord cu condiția unei portretizări strict obiective.
Filmul a fost selectat printre cele 100 de filme italiene de salvat[4].
Protagoniștii filmului sunt actorii Brahim Haggiag, Jean Martin, Yacef Saadi și Michéle Kerbash.
Bătălia pentru Alger reconstituie evenimentele care au avut loc în capitala Algeriei franceze între noiembrie 1954 și decembrie 1957, în timpul Războiului de Independență al Algeriei. Narațiunea începe cu organizarea celulelor revoluționare din Casbah. Din cauza războiului partizan dintre localnicii algerieni și Pied-Noir, în care ambele părți comit acte de violență crescândă, Franța trimite parașutiști ai armatei franceze în oraș pentru a lupta împotriva răzvrătiților și a captura membri ai Frontului de Eliberare Națională (FLN). Unitățile armatei franceze sunt comandate de colonelul Mathieu. În orașul vechi cu străzi întortochiate, Kasbah, îi vânează pe autorii atacurilor cu bombă din ce în ce mai dese ale FLN-ului, care vizează tot mai mult și civili. Insurgenții sunt comandați de Ali la Pointe, care se ridică de la mic criminal la lider al rezistenței. Atrocitățile ambelor părți, cum ar fi tortura suspecților de către francezi și uciderea „trădătorilor” de către FLN, sunt prezentate într-o manieră neînfrumusețată.