Cătălina Buzoianu

Cu această ocazie, vom intra în lumea captivantă a lui Cătălina Buzoianu. Acest subiect a captivat de-a lungul timpului atenția a nenumărate persoane, importanța și relevanța lui sunt incontestabile. Cătălina Buzoianu este un subiect care acoperă o gamă largă de aspecte și poate fi abordat din perspective diferite. În acest articol, vom explora în detaliu diferitele aspecte ale Cătălina Buzoianu, de la origini până la impactul său astăzi. Suntem siguri că această analiză detaliată va fi de mare interes pentru cititorii noștri, întrucât Cătălina Buzoianu este un subiect care și-a pus amprenta în istorie și continuă să trezească un viu interes și astăzi.

Cătălina Buzoianu
Date personale
Născută[2] Modificați la Wikidata
Brăila, România[3] Modificați la Wikidata
Decedată (81 de ani)[2][4] Modificați la Wikidata
Căsătorită cuPapil Panduru​[1] Modificați la Wikidata
Cetățenie România[5] Modificați la Wikidata
Ocupațieregizoare de teatru
marionetist​
opera director] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București[1]
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Ecaterina (Cătălina) Buzoianu (n. , Brăila, România – d. [6]) a fost o regizoare română de teatru si televiziune, profesor. [7]. A făcut parte dintre cei mai importanți regizori de teatru din România. Și-a dedicat viața scenei și învățământului teatral, din 1975 fiind profesoară la catedra de regie teatru, iar din 1990 - decan al secției de teatru din cadrul UNATC București. A fost căsătorită cu actorul Papil Panduru și a avut doi copii: pe Ștefănuț Iordănescu (dintr-o căsătorie anterioară) regizor de teatru și fost director de teatru (la Naționalul din Timișoara și la Teatrul Bulandra din București), și pe Velica Panduru, scenograf de carieră, nume recunoscut în comunitatea teatrală. Cătălina Buzoianu a avut peste o sută de piese montate în țară și în străinătate, activitatea sa artistică fiind recompensată cu numeroase premii românești și internaționale.

Studii

A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București în 1970[8].

Activitate profesională

Cariera artistică

După absolvirea institutului a fost repartizată la Teatrul Național Vasile Alecsandri din Iași, apoi a fost regizor la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, până în anul 1973. În perioada 1979-1985 a fost prim-regizor permanent la Teatrul Mic din București, apoi regizor permanent la Teatrul Bulandra, din 1985 până la pensionare, în 2006.[9]:p. 137 A realizat numeroase adaptări pentru teatru după romane ale unor autori consacrați, precum: Bolnavul închipuit de Molière, Efectul razelor Gamma asupra anemonelor de Paul Zindell, Peer Gynt de Henrik Ibsen, Să-i îmbrăcăm pe cei goi de Luigi Pirandello, Adela de Garabet Ibrăileanu, Chira Chiralina după Panait Istrati, Patul lui Procust după Camil Petrescu. Una din cele mai cunoscute reușite în acest sens fiind premiera de la Teatrul Lucia Sturdza Bulandra cu "O dimineață pierdută" după romanul omonim de Gabriela Adameșteanu. Pe lângă teatru, a regizat și spectacole de operă precum „Oedip” de George Enescu, „Icoana pe rug” de Arthur Honneger, „Lumea pe lună” de Joseph Haydn/Carlo Goldoni. A colaborat cu multe teatre din țară și din străinătate. În străinătate a regizat spectacole precum: Satan la Moscova de Mihail Bulgakov (Israel), Nu sunt turnul Eiffel de Ecaterina Oproiu (Polonia), Nunta lui Figaro de Beaumarchais (Israel), Visul unei nopți de vară de William Shakespeare (Israel).

A fost membru UNITER, membru fondator Alianța Civică și președinte de onoare al Centrului de cercetări Teatrale „Mnesosyne” din Marsilia.

Cariera didactică

În paralel cu activitatea de regizor, începând din anul 1975 Cătălina Buzoianu a fost profesoară la Catedra de Regie Teatru a IATC București (azi UNATC), din 1990 ocupând și funcția de decan al Secției de Teatru. După pensionare, a predat la masterat cursurile de Antropologie și de Forme alternative de teatru.

Filmografie

Cărți publicate

  • Novele teatrale[10] (1987)
  • Vaporul interior (2001)[11]
  • Mnemosina, bunica lui Orfeu (2005)

Premii și distincții

  • Premiul Festivalului din Katowice, Polonia, 1972
  • Premiul Academiei Române, 1973[12]
  • Premiul pentru regie la Festivalul de Teatru Contemporan, Brașov, 1978
  • Premiul special al Juriului, Durham, Anglia, 1979
  • Titlul Amicus Poloniae, pentru propagarea culturii poloneze, 1980
  • Premiul Théâtre vivant - Radio France Internationale, 1993
  • Marele Premiu la Festivalului Național de Teatru, edițiile din 1994, 1996, 1997
  • Marele Premiu și Premiul pentru regie la Festivalul Internațional de Dramaturgie Românească, Timișoara, 1995
  • Premiul Città di Sciacca, în cadrul Premiilor Salvo Randone, Sciacca, Italia (1995)[13]
  • Premiul UNITER pentru cea mai bună regie, la ediția a III-a a Galei Premiilor UNITER, 1995[14]
  • Premiul UNITER pentru întreaga activitate, la ediția a IX-a a Galei Premiilor UNITER, 2001[15]

Decorații

Note

  1. ^ a b https://www.agerpres.ro/documentare/2019/08/03/a-murit-regizoarea-catalina-buzoianu-fisa-biografica--350896  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ a b Cătălina Buzoianu, Autoritatea BnF 
  3. ^ World Encyclopedia of Puppetry (în engleză) 
  4. ^ A încetat din viață regizoarea Cătălina Buzoianu 
  5. ^ https://wepa.unima.org/en/catalina-buzoianu/  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  6. ^ „A încetat din viață regizoarea Cătălina Buzoianu”. Europa FM. . Accesat în . 
  7. ^ „Personalități brăilene, Cătălina Buzoianu – regizoare de teatru și televiziune”. Știri Brăila. . Accesat în . 
  8. ^ Alexandru Lazăr, Jubileul de 50 de ani. Studioul de teatru Cassandra 1957-2007, București, UNATC, 2008, p. 141
  9. ^ Ecaterina Țarălungă, Enciclopedia identității românești. Personalități, Editura Litera, Chișinău, 2010
  10. ^ Cătălina Buzoianu: Novele teatrale, Editura Meridiane, București, 1987
  11. ^ Marcu, George (). Femei de seamă din România. De ieri și de azi. Meronia. p. 101. 
  12. ^ Țarălungă, Ecaterina (). Enciclopedia identității românești. Personalități. Litera. p. 137. 
  13. ^ it Premio Salvo Randone 2008: Edizioni precedenti - Premio Salvo Randone 1995
  14. ^ Site-ul UNITER: Premiile pentru stagiunea teatrala 1993/1994, aprilie 1995
  15. ^ Site-ul UNITER: Premiile pentru stagiunea teatrala 1999/2000, aprilie 2001
  16. ^ Decretul președintelui României nr. 524 din 1 decembrie 2000 privind conferirea unor decorații naționale personalului din subordinea Ministerului Culturii, publicat în Monitorul Oficial nr. 666 din 16 decembrie 2000, art. 2, anexa 2, d) 6.

Bibliografie

  • Alina Boboc: Toată viața am fost pusă în sertarul de avangardă, interviu cu Cătălina Buzoianu în Bucureștiul cultural din septembrie 2008, afișat pe site-ul LiterNet.ro
  • Cătălina Buzoianu: magie, abur, vis, antologie de Florica Ichim și Irina Zlotea, supliment al Revistei Teatrul Azi, prin Editura Cheiron, București, 2018
  • Papp, Doina (), „Cătălina Buzoianu în spațiul magic al Mediteranei”, Revista 22, XX(992) (3)  „revista22.ro”. Accesat în . 
  • Ţarălungă, Ecaterina (), Enciclopedia identității românești. Personalităţi, Bucureşti: Editura Litera Internaţional, ISBN 978-606-600-246-2 
  • Marcu, George; Ilinca, Rodica. Enciclopedia personalităților feminine din România. București: Editura Meronia, 2012

Legături externe

Interviuri