C/2011 W3 (Lovejoy)

În acest articol, vom explora lumea fascinantă a lui C/2011 W3 (Lovejoy), examinând impactul său în diferite contexte și modul în care a evoluat de-a lungul timpului. De la origine până în prezent, C/2011 W3 (Lovejoy) a fost subiect de studiu, dezbatere și controversă. Pe parcursul următoarelor pagini, vom aprofunda în cele mai relevante aspecte legate de C/2011 W3 (Lovejoy), analizând caracteristicile, influențele și repercusiunile sale asupra societății. Prin această cercetare, sperăm să facem lumină asupra acestui subiect foarte relevant și să oferim o viziune cuprinzătoare care ne permite să înțelegem importanța sa în lumea de astăzi.

C/2011 W3 (Lovejoy)

Secvență de imagini luate de sonda STEREO,
în decembrie 2011,
C/2011 W3 (Lovejoy) apropiindu-se de Soare
Tipnon-periodic comet][1]  Modificați la Wikidata
Descoperire
Descoperită deTerry Lovejoy
Data descoperirii27 noiembrie 2011
Caracteristici ale orbitei
Epocaz.i. 2455901,5
(6 decembrie 2011)
Afeliu157,36032546504 de UAi[2]  Modificați la Wikidata
Periheliu0,00555381415 UA[1]  Modificați la Wikidata
Argumentul periastrului53,5092124 °[1]  Modificați la Wikidata
Axa semi-majoră78,68 ± 0.25 u.a.
Excentricitate0,99992941527[1]  Modificați la Wikidata
Perioada orbitală~622 a (epoch 2050)[3]
Înclinație134,3558107 °[1]  Modificați la Wikidata
Ultimul periheliu16 decembrie 2011
Următorul periheliuc. 2633?[3]
Modifică text Consultați documentația formatului
Cometa Lovejoy filmată de STEREO

C/2011 W3 (Lovejoy) este o cometă periodică razantă din grupul Kreutz. Ea a fost descoperită la data de 27 noiembrie 2011 de astronomul amator australian Terry Lovejoy.[4] A fost prima cometă de acest tip descoperită prin observații la sol în mai mult de patruzeci de ani.[5]

Descoperirea cometei

Cometa Lovejoy a fost descoperită la 27 noiembrie 2011 de Terry Lovejoy la Thornlands, Queensland, în timpul unui sondaj de căutare de comete folosind un telescop cu oglinda principală de 20 cm, de tip Schmidt-Cassegrain Celestron C8 lucrând la f/2,1 cu un aparat foto digital CCD QHY9.[6] Era a treia cometă descoperită de Terry Lovejoy. El a raportat că a fost „un obiect neclar în mișcare rapidă” cu magnitudine 13. În următoarele nopți a făcut observații suplimentare.[6] [4]

Confirmarea independentă a cometei nu a venit până la 1 decembrie, când a fost observată de către Alan Gilmore și Pamela Kilmartin la Observatorul Mount John în Noua Zeelandă, cu ajutorul unui telescop de 100 cm. După confirmare, un raport oficial a fost făcut la Biroul Central pentru Telegrame Astronomice, și existența cometei a fost anunțată de către Minor Planet Center, la 2 decembrie.[6] Este prima cometa din grupul Kreutz descoperită prin observare la sol în 40 de ani.[7]

La periheliu

Cometa Lovejoy văzută de pe Pământ.

Periheliul cometei a avut loc în spatele coroanei solare la data de 16 decembrie 2011, la 00h 35min. UTC, la o distanță de circa 820.000 km de centrul Soarelui,[8] adică la 140.000 km de suprafața Soarelui.[9] Era de așteptat ca, sub efectul căldurii intense a Soarelui, acest bulgăr de zăpadă murdară, cu diametrul de 200 de metri, să nu supraviețuiască acestei treceri razante și să se disloce, transformându-se într-un nor difuz de vapori și de praf[9] dar Observatorul de Dinamici Solare (SDO) cât și satelitul belgian PROBA-2 au observat cometa ieșind din coroana solară.[10][11]

Observare

Cometa a fost văzută mai întâi de satelitul STEREO-A la 3 decembrie, apoi a apărut în câmpul instrumentului LASCO C3 al SOHO în noaptea de 13 spre 14 decembrie 2011. Înainte să trecă la periheliu, cometa a fost subiectul unor campanii de observații a optsprezece instrumente de pe cinci sateliți: STEREO, SOHO, SDO, Hinode și PROBA-2. [12][13]

La 21 decembrie 2011 cometa a fost fotografiată de echipajul Stației Spațiale Internaționale. [14]

După această dată cometa a devenit vizibilă cu ochiul liber, în zori, pentru observatorii din Emisfera Sudică.[15] La reapariția sa neașteptată, cometa a devenit excepțional de strălucitoare pe cerul Australiei, însă nucleul său s-a transformat într-un nor de praf cu forma unei țigări de foi. Nucleul s-a dislocat la câteva ore după ce a traversat coroana solară și acest lucru a mărit considerabil luminozitatea cozii.

Note

  1. ^ a b c d e JPL Small-Body Database, accesat în  
  2. ^ JPL Small-Body Database, accesat în  
  3. ^ a b Horizons output. „Barycentric Osculating Orbital Elements for Comet C/2011 W3 (Lovejoy)”. Accesat în .  Soluția utilizează baricentrul și coordonatele baricentrice ale Sistemului Solar (selectați Ephemeris Type:Elements și Center:@0). Fișier de ieșire produs de Horizons generat la 7 august 2012.
  4. ^ a b Beatty, Kelly (). „Comet Lovejoy's Date With Destiny”. Sky & Telescope. Accesat în . 
  5. ^ Smith, Deborah (). „Cosmic escape artist dazzles with a dash past the sun”. The Sydney Morning Herald. p. 6. 
  6. ^ a b c Kronk, Gary W. „C/2011 W3 (Lovejoy)”. Cometography.com. Accesat în . 
  7. ^ Bauer, Markus (). „The beginning of the end for comet Lovejoy”. ESA.int. Accesat în . 
  8. ^ „C/2011 W3 (Lovejoy)”. JPL Small-Body Database Browser (în engleză). NASA.gov. . Accesat în . 
  9. ^ a b fr CNES (). „La course de la comète Lovejoy suivie par le satellite SOHO”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  10. ^ Wall, Mike (). „Satellites to Watch Comet's Death Plunge Through Sun Today”. Space.com. Accesat în . 
  11. ^ Wall, Mike (). „Comet Lovejoy Survives Fiery Plunge Through Sun, NASA Says”. Space.com. Accesat în . 
  12. ^ „The Great "Birthday Comet" of 2011”. SOHO (în engleză). NASA.gov. . Accesat în . 
  13. ^ Battams, Karl (). „The Great "Birthday Comet" of 2011”. Sungrazing Comets (în engleză). Navy.mil. Arhivat din original la . Accesat în . 
  14. ^ en „Station Commander Captures Unprecedented View of Comet”. Accesat în . 
  15. ^ „La comète Lovejoy se lève sur la cordillère des Andes”. Accesat în . 

Legături externe

Vezi și

Portal icon Portal astronomie