Café-Concert

În lumea de astăzi, Café-Concert este un subiect care a stârnit interesul multor oameni. Fie ca urmare a relevanței sale istorice, a impactului asupra societății actuale sau a influenței sale într-un anumit domeniu, Café-Concert a devenit un subiect de dezbatere și reflecție. De-a lungul anilor, a fost subiect de studiu, discuție și analiză, ceea ce ne-a permis să obținem o viziune mai profundă și mai completă despre Café-Concert. În acest articol, vom explora diferite aspecte legate de Café-Concert, căutând să înțelegem importanța și relevanța acestuia în contextul actual.

Café-Concert
Descriere generală
ArtistÉdouard Manet
Datare1879
Materialeulei pe pânză
Genartă de gen  Modificați la Wikidata
Dimensiuni47,3 × 39,1 cm
AmplasareWalters Art Museum, Baltimore, SUA
ColecțieWalters Art Museum]  Modificați la Wikidata

Café-Concert este o pictură în ulei pe pânză din 1879 a pictorului francez Édouard Manet, care a surprins de multe ori scene din cafenele de la sfârșitul secolului al XIX-lea.[1]

Istoria

Cadrul a fost identificat drept Braseria Reichshoffen de pe Boulevard Rochechouart.[2] Manet ne arată bărbați și femei în noile braserii și cafenele din Paris, care prezintă privitorului o viziune alternativă asupra noii vieți pariziene.[3] Manet a afirmat că pictează „opere sincere”. Femeile prezentate în aceste scene riscau în ceea ce privește percepția și moralitatea.[4]

Compoziția

În Café-Concert, Manet prezintă o cafenea în care trei personaje centrale formează un triunghi, dar toate sunt angajate în direcții opuse. Scena unui café-concert este indicată de Manet ca fiind una de separare. Chelnerița se bucură de o bere, în timp ce femeia de la bar fumează o țigară și apare supusă, iar bărbatul pare a fi în largul său în timp ce urmărește spectacolul (cântăreața cunoscută drept „La Belle Polonaise” este reflectată în oglinda din fundalul picturii). Se observă că bărbatul evocă încredere, deoarece bărbații, spre deosebire de femei, ar putea frecventa cafenele fără a se simți nesiguri.[3] Pictura a fost încheiată în atelier, dar dă aspectul că este un subiect proaspăt observat.[3]

Analiză

În acest tablou, conceptele de compoziție convențională sunt respinse. Personajele indivizilor prezentați nu sunt clar definite, ci modelate cu pensule. Culorile sunt așezate direct pe pânză cu lovituri repetate, în loc să aplice straturi de pigmenți și glazuri pe un fundal întunecat.[2]

Note

  1. ^ ArtBabble
  2. ^ a b Johnston, W., Nineteenth Century Art: From Romanticism to Art Nouveau, The Walters Art Gallery, 2000, p. 136, ISBN: 1857592263
  3. ^ a b c Herbert, R.L., Impressionists:Art, Leisure, and Parisian Society, Yale University Press, 1991, p. 2, ISBN: 0300050836
  4. ^ Dolan,T., Perspectives on Manet, Ashgate, 2012, p. 23, ISBN: 1409420744