Caiman
În acest articol, vom explora tot ce este legat de Caiman în profunzime. De la originile sale istorice până la relevanța sa astăzi, prin diversele sale aspecte și aplicații. Caiman este un subiect de mare importanță și a stârnit interesul experților și al publicului larg. În acest sens, vom aprofunda în sensul, impactul și evoluția sa în timp. De asemenea, vom analiza diferitele perspective și abordări care au fost date, precum și implicațiile și consecințele pe care le-a avut în diverse domenii. Citiți mai departe pentru a descoperi tot ce trebuie să știți despre Caiman și influența sa asupra lumii moderne.
Un caiman este un aligatorid aparținând subfamiliei Caimaninae, una dintre cele două linii principale din familia Alligatoridae, cealaltă fiind aligatori. Caimanii sunt originari din America Centrală și de Sud și locuiesc în mlaștini, lacuri, râuri și mangrove. Au pielea solzoasă și trăiesc o existență destul de nocturnă. Sunt crocodilieni de dimensiuni relativ mici, cu o greutate medie maximă de 6 până la 40 kg (13 până la 88 lb) în funcție de specie, cu excepția caimanului negru (Melanosuchus niger), care poate crește mai mult de 4 m (13 ft) în lungime și poate cântări peste 450 kg (1.000 lb). Caimanul negru este cea mai mare specie de caiman din lume și se găsește în râurile și lacurile cu mișcare lentă care înconjoară bazinul Amazonului. Cea mai mică specie este caimanul pitic al lui Cuvier (Paleosuchus palpebrosus), care crește până la 1,2 până la 1,5 m (3,9 până la 4,9 ft) lungime. Există șase specii diferite de caiman găsite în habitatele din jungla apoasă din America Centrală și de Sud. Lungimea medie pentru majoritatea celorlalte specii de caiman este de aproximativ 2 până la 2,5 m (6,6 până la 8,2 ft).
Caimanii se deosebesc de aligatori, rudele lor cele mai apropiate, prin câteva trăsături definitorii: lipsa unui sept osos între nări, armura ventrală compusă din scuturi osoase suprapuse formate din două părți unite printr-o sutură și dinți mai lungi și mai ascuțiți decât aligatorii, plus caimanii tind să fie mai ageri și mai ageri ca crocodilii.[1] Niturile de calciu de pe solzi de caiman le fac pieile mai rigide.
Sunt cunoscute mai multe forme dispărute, inclusiv Purussaurus , un gen gigant miocen care a crescut până la 12 m (39 ft) și Mourasuchus la fel de mare , care avea un bot larg asemănător unei rațe.[2]
Comportament
Caimanii sunt prădători și, la fel ca aligatorii și crocodilii, dieta lor constă în mare parte din pești. Caimanii vânează, de asemenea, insecte, păsări, mamifere mici și reptile.
Datorită dimensiunilor lor mari și naturii feroce, caimanii au puțini prădători naturali în mediul lor. Oamenii sunt principalii lor prădători, deoarece animalele au fost vânate pentru carne și piele. Jaguarii , anacondele și crocodilii sunt singurii alți prădători ai caimanilor, deși de obicei pradă exemplare mai mici sau specii specifice de caiman, cum ar fi caimanul cu ochelari și caimanul Yacare . În timpul verii sau în timpul secetei, caimanii pot săpa o vizuină și pot intra într-o formă de hibernare de vară numită estivare.
Femelele caimani își construiesc un cuib mare în care să-și depună ouăle. Cuiburile pot avea o lățime mai mare de 1,5 m (4,9 ft). Femelele caimane depun între 10 și 50 de ouă, care eclozează în aproximativ șase săptămâni. Odată ce au eclozat, mama caiman își duce puii într-un bazin de apă puțin adânc, unde pot învăța cum să vâneze și să înoate. S-a demonstrat că puieții de caiman cu ochelari rămân împreună în păstăi până la 18 luni.[3]
Filogenie
Caimaninae este definit cladistic ca Caiman crocodylus (caimanul cu ochelari) și toate speciile mai apropiate de acesta decât Alligator mississippiensis (aligatorul american).[4][5] Aceasta este o definiție bazată pe tulpini pentru Caimaninae și înseamnă că include mai mulți strămoși bazali dispăruți caimanine care sunt mai strâns înrudiți cu caimanii vii decât cu aligatorii . Clada Jacarea include cei mai derivați caimani, fiind definit ca ultimul strămoș comun al Caiman latirostris (Caiman cu botul lat), Caiman crocodilus (Caiman cu ochi), Caiman yacare (Caiman Yacare), Melanosuchus niger (Caiman negru) și toți descendenții săi.
Mai jos este o cladogramă care arată filogenia lui Caimaninae, modificată din Hastings et al. (2013).[6]
| Aligatoridae |
| |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
"
Iată o cladogramă alternativă de la Bona et al. 2018.[7]
| Aligatoridae |
| |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
"
Taxonii din Cretacicul târziu Stangerochampsa , Brachychampsa și Albertochampsa au fost denumiți anterior caimani din grupul tulpinii,[8][9] dar Walter et al. (2022) le-au recuperat ca fiind cele mai bazale aligatorine pe baza analizei filogenetice și au susținut că cei mai timpurii caimani definitivi din grupul tulpinii sunt cunoscuți din Paleocenul timpuriu.[10] Un studiu diferit al lui Adam Cossette și David Tarailo în 2024 a recuperat Brachychampsa și rudele într-o clădă de la baza Caimaninae. Ei au numit această cladă Brachychampsini , definindu-l ca fiind „cea mai mare cladă de aligatoride mai strâns înrudită cu Brachychampsa montana decât cu Caiman crocodilus sau Alligator mississippiensis ”.[11]
Vezi și
Referințe
- ^ Guggisberg, Charles A. W. (), Crocodiles: their natural history, folklore and conservation, David & Charles, ISBN 978-0-7153-5272-4
- ^ Brochu, Christopher A. (), „Phylogenetics, Taxonomy, and Historical Biogeography of Alligatoroidea”, Memoir. Society of Vertebrate Paleontology, 6, p. 9, doi:10.2307/3889340, accesat în
- ^ Gorzula, S. J. (), „An ecological study of Caiman crocodilus crocodilus inhabiting savanna lagoons in the Venezuelan Guayana”, Oecologia, 35 (1), pp. 21–34, doi:10.1007/bf00345539, ISSN 0029-8549, accesat în
- ^ Brochu, Christopher A. (mai 2003), „Phylogenetic Approaches Toward Crocodylian History”, Annual Review of Earth and Planetary Sciences (în engleză), 31 (1), pp. 357–397, doi:10.1146/annurev.earth.31.100901.141308, ISSN 0084-6597, accesat în
- ^ Brochu, Christopher A. (decembrie 2011), „Phylogenetic relationships of Necrosuchus ionensis Simpson, 1937 and the early history of caimanines: RELATIONSHIPS OF NECROSUCHUS”, Zoological Journal of the Linnean Society (în engleză), 163, pp. S228–S256, doi:10.1111/j.1096-3642.2011.00716.x, accesat în
- ^ Hastings, Alexander K.; Bloch, Jonathan I.; Jaramillo, Carlos A.; Rincon, Aldo F.; Macfadden, Bruce J. (martie 2013), „Systematics and biogeography of crocodylians from the Miocene of Panama”, Journal of Vertebrate Paleontology (în engleză), 33 (2), pp. 239–263, doi:10.1080/02724634.2012.713814, ISSN 0272-4634, accesat în
- ^ Bona, Paula; Ezcurra, Martín D.; Barrios, Francisco; Fernandez Blanco, María V. (), „A new Palaeocene crocodylian from southern Argentina sheds light on the early history of caimanines”, Proceedings of the Royal Society B: Biological Sciences (în engleză), 285 (1885), p. 20180843, doi:10.1098/rspb.2018.0843, ISSN 0962-8452, accesat în
- ^ Bona, Paula; Ezcurra, Martín D.; Barrios, Francisco; Fernandez Blanco, María V. (), „A new Palaeocene crocodylian from southern Argentina sheds light on the early history of caimanines”, Proceedings of the Royal Society B: Biological Sciences (în engleză), 285 (1885), p. 20180843, doi:10.1098/rspb.2018.0843, ISSN 0962-8452, accesat în
- ^ Rio, Jonathan P.; Mannion, Philip D. (), „Phylogenetic analysis of a new morphological dataset elucidates the evolutionary history of Crocodylia and resolves the long-standing gharial problem”, PeerJ (în engleză), 9, pp. e12094, doi:10.7717/peerj.12094, ISSN 2167-8359, accesat în
- ^ Walter, Jules; Darlim, Gustavo; Massonne, Tobias; Aase, Arvid; Frey, Eberhard; Rabi, Márton (), „On the origin of Caimaninae: insights from new fossils of Tsoabichi greenriverensis and a review of the evidence”, Historical Biology (în engleză), 34 (4), pp. 580–595, doi:10.1080/08912963.2021.1938563, ISSN 0891-2963, accesat în
- ^ Cossette, Adam P.; Tarailo, David A. (), „Crocodylian diversity during the early Eocene climatic optimum in the Golden Valley Formation of North Dakota, U.S.A.”, Journal of Vertebrate Paleontology (în engleză), 44 (1), doi:10.1080/02724634.2024.2403579, ISSN 0272-4634, accesat în