În acest articol, vom explora îndeaproape subiectul Carol Haidu, analizând numeroasele sale fațete și impactul său asupra societății moderne. Carol Haidu este un subiect care a captat interesul cadrelor universitare, experților și publicului larg, datorită relevanței sale în diverse domenii ale vieții de zi cu zi. De la influența sa asupra tehnologiei până la impactul său asupra relațiilor interpersonale, Carol Haidu a devenit un subiect care merită o examinare atentă și atentă. Pe parcursul acestui articol, vom aprofunda originile, evoluția și repercusiunile lui Carol Haidu, cu scopul de a oferi o viziune cuprinzătoare și actualizată a acestui subiect fascinant.
Carol Haidu | |||
---|---|---|---|
![]() | |||
Informații generale | |||
Nume complet | Carol Haidu | ||
Data nașterii | 3 iunie 1942 | ||
Locul nașterii | Râșnov, Brașov, România | ||
Data decesului | (80 de ani) | ||
Înălțime | 1,9 m | ||
Post | Portar | ||
Cluburi de juniori | |||
Ani | Club | ||
1958-1961 |
![]() | ||
Cluburi de seniori* | |||
Ani | Club | Ap | (G) |
1961-1965 |
![]() | 41 | (0) |
1965-1974 |
![]() | 118 | (9) |
Total | 158 | (0) | |
Echipa națională | |||
Ani | Țară | Ap | (G) |
1965-1966 |
![]() | 5 | (0) |
* Apariții și goluri pentru echipa de club doar în cadrul campionatului intern | |||
Modifică date / text ![]() |
Carol Haidu (n. , Râșnov, România – d. )[1] a fost un fotbalist român, care a jucat pe postul de portar la echipele Steagul Roșu Brașov și Steaua București.
Carol Haidu a început să joace fotbal la echipa Fabricii de Scule din Râșnov, în anul 1956, la vârsta de 12 ani.[necesită citare] Peste doi ani, în 1958, se mută la Brașov, pentru a evolua la Luceafărul Brașov. După trei ani, trece la Steagul Roșu Brașov, debutând un an mai târziu în Divizia A, la 1 aprilie 1962, la 19 ani. Evoluează timp de trei ani la Steagul Roșu, până în 1965, când se transferă la Steaua București.[2] Pe 2 mai 1965, Carol Haidu debuta și în echipa națională de fotbal a României. Se întâmpla într-un meci România - Turcia, în care tricolorii s-au impus cu scorul de 3-0. Al doilea meci a fost tot o victorie, iar Carol Haidu nu a fost învins nici de această dată. Se întâmpla la București, la data de 30 mai 1965, în fața a 80.000 de spectatori, la meciul România - Cehoslovacia. A urmat al treilea meci consecutiv pentru Haidu ca portar al primei reprezentative, în meciul cu Portugalia, disputat pe Nacional din Lisabona. Haidu a fost pentru prima oară învins la echipa națională tocmai de Eusebio. A urmat un al doilea gol al lui Eusebio, iar România a punctat doar o dată, prin Sorin Avram, astfel că Haidu era învins pentru prima oară ca jucător al echipei naționale. Primul trofeu câștigat de către Haidu cu Steaua a fost Cupa României, în anul 1966. A fost selecționat apoi pentru a patra oară la națională, într-un meci pierdut de naționala României în Germania. Nu a fost nici de data aceasta învins, deoarece a fost schimbat în minutul 28 de către celălalt portar al naționalei, Mihai Ionescu, jucătorul echipei Petrolul Ploiești, iar golurile germanilor au fost înscrise în repriza secundă. În sezonul următor, 1966-1967, a câștigat o a doua Cupă a României. A urmat, pe 22 noiembrie 1967, ultimul meci al lui Haidu ca portar al echipei naționale. Nu a fost învins nici de data aceasta, România învingând cu 1-0 într-un meci amical echipa națională a Republicii Federale Germania, din care nu lipseau Uwe Seeler, Franz Beckenbauer sau Berti Vogts. Astfel, el a primit gol ca portar al echipei naționale doar de la un singur jucător: Eusebio. A câștigat apoi primul titlu de campion cu Steaua, în sezonul 1967-1968. Au urmat apoi și trei Cupe ale României consecutive. S-a retras din activitatea de fotbalist la doar 32 de ani, în anul 1974[2], iar de atunci s-a ocupat cu pregătirea portarilor de la juniorii diferitelor formații din București.