Castelul Ancenis

În acest articol vom explora Castelul Ancenis, un subiect care a captat atenția academicilor, experților și pasionaților deopotrivă în ultimii ani. Castelul Ancenis sa dovedit a fi un subiect complex și cu mai multe fațete, care cuprinde o gamă largă de perspective și abordări. De la impactul său asupra societății până la relevanța sa în domeniul științific, Castelul Ancenis a fost subiect de dezbatere și discuții în diferite cercuri și discipline. Pe parcursul acestor pagini, vom aprofunda în diferitele aspecte ale Castelul Ancenis, explorând originile, evoluția și posibilele implicații pentru viitor. Sperăm să oferim cititorilor noștri o perspectivă cuprinzătoare și îmbogățitoare asupra acestui subiect fascinant.

Castelul Ancenis
Clădire
OrașAncenis  Modificați la WikidataAncenis-Saint-Géréon[1]  Modificați la Wikidata
Țară Franța[1] Modificați la Wikidata
Adresăplace de la Resistance
Coordonate47°21′52″N 1°10′36″W / 47.3644°N 1.17667°V ({{PAGENAME}})
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Castelul Ancenis (în franceză Château d'Ancenis) este un castel medieval situat pe Valea Loarei în apropierea comunei Ancenis. Este o construcție cu o mare importanță strategică datorită situației frontaliere și poziția pe axa de comunicații și de intrare care o constituia Loara în Evul Mediu. Primul castel a fost construit între 980-985 de către Guérech, conte de Nantes și duce de Bretania, fiul lui Alain Barbe Torte, eliberatorul orașului Nantes și soția sa Aremberge, pentru a apăra conția nanteză de cea din Anjou.

Un șant săpat în stâncă izoleaza castelul de oraș, el în sine fortificat.În 987 castelul este asediat de către Geoffroy de Anjou, care a pierit în fața zidurilor sale. Fiul lui Guérech, Alain, nu l-a prea atras castelul, făcându-l cadou în jurul anului 1000, unuia dintre soldații săi cei mai valoroși, un anume Alfrid sau Alfred, cu condiția ca să-l păzească, astfel acesta devenind primul senior de Ancenis. Acestuia i-au succedat Maurice, Guihenec II sau Guihenoc II, Geoffroy I, Guihenoc III si 6 Geoffroy.

Proprietate a baronilor de Ancenis, castelul a intrat în posesia lui Henric al II-lea, regele Angliei, care a mărit fortificațiile și i-a încredințat garda lui Maurice de Craon. Philippe-Auguste a reluat locul care a fost din nou adus în 1213/1214 sub Philippe de Dreux. Castelul a fost asediat de englezi în 1214, apoi din nou de armata franceză în 1220.

În 1230, ] a venit la Ancenis și a emis o ordonanță care a degajat seniorii cu jurământ de fidelitate împotriva ducelui lor. În timpul lungului război Blois și Montfort, Ancenis a fost ocupat de francezi. Prin căsătoria lui Jeanne al II-lea, baron de Ancenis, fieful a trecut în sânul ilustrei familii Rieux.

Castelul a fost demolat în 1487 din ordinul lui Carol al VII-lea și în 1490 din ordinul Anei de Bretania. Este imediat reconstruit în 1530, pentru a fi din nou demolat în 1626 din ordinul lui Ludovic al XIII-lea. A fost din nou distrus în secolul al XVIII-lea de către vendeeni (vendéens - în franceză). În 1598 castelul a fost scena reuniunilor pregătitoare pentru semnarea Edictului de la Nantes (asigura libertatea religiei protestante hughenote în Franța), între reprezentanții lui Henric al IV-lea și cei ai ducelui de Mercoeur, baron de Ancenis.

În timpul războiului Vendeii (unul dintre războaiele civile din timpul revoluției franceze), Ancenis a fost ocupat de trei ori: în iunie 1793, înainte de atacul de la Nantes; în octombrie dupa trecerea peste Loara; în decembrie, înainte de bătălia de la Mans. Pe 17 iunie forțele regale, conduse de generalul Canclaux, atacă Ancenis (asediul a durat mai mult de 15 ore). Armata vendeeană trece Loara pe la Saint-Florent-Varades pe 16 octombrie 1793. Pe la jumătatea lunii decembrie, se întoarce o trupă dezordonată, care a fost înăbușită de generalul François Westermann.

Începând cu secolul al XVII-lea, istoria Ancenis-ului se reduce la câteva fapte mai importante: Ludovic al XIII-lea a trecut prin oraș în 1614 și în 1622; Ludovic al XIV-lea s-a oprit aici în 1661.

Note

  1. ^ a b base Mérimée 

Legături externe