În lumea de astăzi, Cazul Mattei a devenit un subiect de mare relevanță și interes pentru un public din ce în ce mai larg. Importanța Cazul Mattei constă în impactul său asupra diferitelor aspecte ale societății, de la economie la cultură, politică și mediu. Cazul Mattei a generat dezbateri și controverse și chiar a făcut obiectul unor cercetări și studii care încearcă să-l înțeleagă în întregime. În acest articol, vom explora diferite fațete ale Cazul Mattei, analizându-i semnificația, evoluția în timp și influența sa asupra lumii de astăzi. În plus, vom examina posibile soluții și alternative la provocările pe care le prezintă Cazul Mattei, cu scopul de a oferi o viziune cuprinzătoare și actualizată asupra acestui subiect de relevanță globală.
Cazul Mattei | |
![]() Gian Maria Volonté într-o scenă din film | |
Titlu originar | Il caso Mattei |
---|---|
Gen | film dramatic film biografic |
Regizor | Francesco Rosi |
Scenarist | Tito Di Stefano Tonino Guerra Nerio Minuzzo Francesco Rosi |
Producător | Franco Cristaldi |
Studio | Vides |
Director de imagine | Pasqualino De Santis |
Montaj | Ruggero Mastroianni |
Muzica | Piero Piccioni |
Distribuție | Gian Maria Volonté Luigi Squarzina Gianfranco Ombuen Edda Ferronao |
Premiera | 26 ianuarie 1972 |
Premiera în România | 17 noiembrie 1972 |
Durata | 116 minute film color |
Țara | ![]() |
Locul acțiunii | New York City ![]() |
Limba originală | italiană |
Disponibil în română | subtitrat |
Prezență online | |
Modifică date / text ![]() |
Cazul Mattei (titlul original: în italiană Il caso Mattei) este un film dramatic-biografic italian, realizat în 1972 de regizorul Francesco Rosi, dedicat figurii lui Enrico Mattei, președintele ENI, care a murit într-un atentat aerian la 27 octombrie 1962.
A câștigat Marele Premiu pentru cel mai bun film la cel de-al 25-lea Festival de Film de la Cannes ex aequo împreună cu Clasa muncitoare merge în paradis de Elio Petri.[1] La același festival, Gian Maria Volonté, protagonistul ambelor filme, a primit o mențiune specială.[2]
Filmul a fost selectat printre cele 100 de filme italiene de salvat[3].
Protagoniștii filmului sunt actorii Gian Maria Volonté, Luigi Squarzina, Gianfranco Ombuen și Edda Ferronao.
Acțiunea filmului începe după moartea lui Enrico Mattei, care s-a prăbușit cu avionul său în zona rurală din Bascapè, lângă Pavia, la întoarcerea sa dintr-o călătorie în Sicilia, tocmai la Gagliano Castelferrato, în împrejurări care nu au fost niciodată pe deplin clarificate, cu reconstituirea trecutului său la cârma Agip și ENI.
Numit comisar extraordinar al societății AGIP în 1945, cu acea grea sarcină de a o lichida prin vânzarea către persoane fizice sau mari companii, Mattei contravine prevederii, ține cu inteligență societatea în viață și chiar o întărește, evitând astfel vânzarea ei. Datorită descoperirii zăcămintelor de hidrocarburi în perioada de doi ani 1946-1948, rețeaua Agip a reușit să se ridice ca o mare companie europeană.
Fără scrupule dar genial, Mattei încearcă să demonstreze că poate exista o industrie italiană de hidrocarburi eficientă și, în acest scop, decide să ofere țărilor arabe și africane producătoare de țiței, condiții mai avantajoase pentru exploatarea resurselor lor decât cele propuse de reprezentanți ale gigantrlor trusturi petroliere anglo-americane, așa-numitele șapte surori, înfruntându-le mortal.
Interesele petroliere străine, profitând de conveniența cu serviciile secrete italiene, îl vor putea elimina pe Mattei printr-un atac cu bombă, deghizat în accident aviatic soldat cu prăbușirea avionului.