În acest articol, vom aborda Cheile Mănăstirii dintr-o perspectivă cuprinzătoare și detaliată, pentru a oferi cititorilor noștri o viziune completă și îmbogățitoare asupra acestui subiect. În acest sens, vom explora diferite fațete, studii și opinii legate de Cheile Mănăstirii, cu scopul de a oferi o analiză globală și actualizată. De la origine până la evoluția actuală, prin impactul asupra societății și prin relevanța sa în diferite domenii, acest articol își propune să fie o sursă îmbogățitoare de cunoștințe pentru toți cei interesați să intre în lumea Cheile Mănăstirii.
Cheile Mănăstirii | |
Categoria IV IUCN (Arie de management pentru habitat/specie) | |
Imagine din chei | |
Localizarea rezervației pe harta țării | |
Poziția | ![]() ![]() |
---|---|
Cel mai apropiat oraș | Baia de Arieș Valea Mănăstirii (sat) |
Coordonate | 46°18′06″N 23°30′49″E / 46.30167°N 23.51361°E[1] |
Suprafață | 15 ha |
Înființare | 2000 |
Administrator | GAL MMTMM[2] |
Modifică date / text ![]() |
Cheile Mănăstirii alcătuiesc o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip mixt), situată în vestul Transilvaniei, pe teritoriul județului Alba[3].
Aria naturală se află în partea central-estică a Munților Trascău (1250 m), în județul Alba, pe teritoriul administrativ al comunelor Râmeț (satul Valea Mănăstirii) și Stremț (satul Fața Pietrii).
Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin Legea Nr.5 din 6 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Nr.152 din 12 aprilie 2000, privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate[4] și are o suprafață de 15 ha[5].
Aria protejată este inclusă în situl de importanță comunitară - Trascău[6] și reprezintă un peisaj pitoresc, înscris în calcare, care conservă totodată o serie de plante rare.
Flora rezervației are în componență arbori și arbusti cu specii de fag (Fagus sylvatica), gorun (Quercus petraea), carpen (Carpinus betulus), mesteacăn (Betula pendula), alun (Corylus avellana), păducel (Crataegus monogyna), porumbar (Prunus spinosa), măceș (Rosa canina) sau mur (Rubus fruticosus).
La nivelul ierburilor sunt întâlnite mai multe specii floristice de stâncărie și pajiște; printre care: garofiță albă de stânci (Dianthus spiculifolius), iarba-surzilor (Saxifraga paniculata), crucea voinicului (Hepatica transsilvanica), căldărușă (Aquilegia nigricans ssp. subscaposa), sisinei (Pulsatilla patens), garoafă de munte (Dianthus petraeus ssp. spiculifolius), toporaș galben de munte (Viola biflora), coada-iepurelui (cu specii de: Sesleria heufleriana și Sesleria rigida), iarba câmpului (Agrostis tenuis), rugină (Juncus conglomeratus) sau păiuș (Festuca pallens)[7].
Pe DC 78 modernizat din Teiuș, până la Mănăstirea Râmeț, sau pe DJ 107 J din Aiud până în localitatea Râmeț, de unde se coboară pe o potecă în Valea Geoagiului, la Mănăstirea Râmeț.
În vecinătatea rezervației naturale se află câteva obiective de interes istoric, cultural și turistic; astfel: