Chintesență

În acest articol vom aborda subiectul Chintesență din diferite perspective, cu scopul de a oferi o viziune amplă și completă asupra acestei probleme. În acest sens, vom explora diferitele fațete ale Chintesență, analizând impactul său în diverse domenii și oferind o reflecție profundă asupra semnificației și relevanței sale în contextul actual. De la origine până la evoluție, prin influența asupra societății și relația cu alte subiecte relevante, acest articol urmărește să contribuie la cunoașterea și înțelegerea Chintesență într-un mod cuprinzător și îmbogățitor.

Chintesență (prin franceză quintessence din latină quintus, a cincea, și essentia, esență) este denumirea unei substanțe eterate (eter) pe care unii filosofi ai Antichității (de exemplu Empedocle[1]) o adăugau listei celor 4 elemente[2] (focul, apa, pământul și aerul) considerate, în mod tradițional, ca substanțe primordiale imuabile, eterne, necreate și indestructibile care nu pot trece unul într-altul, ci se pot doar combina și separa mecanic. (Acest sens - în filozofia scolastică.).

Azi, chintesență are sensul de esența cea mai pură și mai concentrată a unei substanțe, a unui lucru și, prin extensiune, a unei doctrine, a unei teorii etc. Pe scurt, înseamnă ceea ce este fundamental, esențial.[3]

Vezi și

Note

  1. ^ quintessence
  2. ^ Larousse: quintessence
  3. ^ Mic dicționar enciclopedic, Editura enciclopedică română, București, 1972.