În articolul de mai jos, vom explora lumea fascinantă a lui Clay Regazzoni. De la origini și până la impactul său astăzi, ne vom scufunda într-o gamă largă de aspecte legate de Clay Regazzoni. Printr-o analiză profundă și detaliată, vom examina implicațiile acesteia în diverse domenii, de la societate până la cultura populară. Pe parcursul acestor pagini, vom descoperi noi perspective și reflecții care ne vor permite să înțelegem mai bine importanța Clay Regazzoni în lumea contemporană. Cu o privire critică și îmbogățitoare, acest articol încearcă să deschidă căi către o mai bună înțelegere și apreciere a Clay Regazzoni.
Clay Regazzoni | |
![]() Regazzoni în 1974 | |
Date personale | |
---|---|
Nume la naștere | Giancarlo Giuseppe Regazzoni ![]() |
Poreclă | Clay ![]() |
Născut | [1][2][3][4] ![]() Lugano, Cantonul Ticino, Elveția ![]() |
Decedat | (67 de ani)[5][3][6][2][1] ![]() Fontevivo, Emilia-Romagna, Italia ![]() |
Înmormântat | Porza ![]() |
Cauza decesului | accident rutier ![]() |
Cetățenie | ![]() ![]() |
Ocupație | pilot de curse automobilistice pilot de Formula 1 ![]() |
Limbi vorbite | limba italiană limba germană[7] ![]() |
Cariera în Campionatul Mondial de Formula 1 | |
Ani activi | 1970-1980 |
Echipe | |
Titluri | 0 |
Curse | 139 (132 de starturi) |
Victorii | 5 (3,6%) |
Pole-uri | 5 (3,6%) |
Tururi rapide | 15 (10,79%) |
Podiumuri | 28 (20,14%) |
Puncte | 209 |
Prima cursă | Marele Premiu al Țărilor de Jos din 1970 |
Prima victorie | Marele Premiu al Italiei din 1970 |
Ultima victorie | Marele Premiu al Marii Britanii din 1979 |
Ultima cursă | Marele Premiu al Statelor Unite din 1980 |
Poziția în 1980 | Neclasat (0 puncte) |
Modifică date / text ![]() |
Gianclaudio Giuseppe „Clay” Regazzoni (n. , Lugano, Cantonul Ticino, Elveția – d. , Fontevivo, Emilia-Romagna, Italia) a fost un pilot de curse elvețian. A concurat în cursele de Formula 1 din 1970 până în 1980, câștigând cinci Mari Premii. Prima sa victorie a fost la Marele Premiu al Italiei de la Monza în sezonul său de debut, conducând pentru Ferrari. A rămas cu echipa italiană până în 1972. După un singur sezon la BRM, Regazzoni s-a întors la Ferrari pentru încă trei ani, din 1974 până în 1976, fiind coechipier în această perioadă cu Niki Lauda. După ce a părăsit în cele din urmă Ferrari la sfârșitul anului 1976, Regazzoni s-a alăturat echipelor Ensign și Shadow, înainte de a se muta la Williams în 1979, unde a obținute prima victorie a echipei britanice la Marele Premiu al Marii Britanii din 1979 de la Silverstone.
El a fost înlocuit de Carlos Reutemann la Williams în 1980 și s-a mutat înapoi la Ensign. În urma unui accident la Marele Premiu de Vest al Statelor Unite din 1980, a rămas paralizat de la brâu în jos, punându-și capăt carierei în Formula 1. Regazzoni nu s-a oprit însă din curse; a concurat în raliul Paris-Dakar și la Cursa 12 ore de la Sebring folosind o mașină controlată de mână la sfârșitul anilor 1980 și începutul anilor 1990. În 1996, Regazzoni a devenit comentator la Televiziunea italiană.
Regazzoni a murit într-un accident de mașină în Italia la 15 decembrie 2006.
|title=
(ajutor)