Cnezat

Astăzi, Cnezat este un subiect care menține societatea în dezbatere și reflecție constantă. De la origini și până în prezent, Cnezat a fost obiect de studiu, admirație și controversă. Impactul său asupra vieții de zi cu zi a oamenilor este de netăgăduit, iar influența sa în domenii precum politica, cultura, tehnologia și educația este evidentă. De-a lungul istoriei, Cnezat a evoluat și s-a adaptat nevoilor și cerințelor societății, devenind un element indispensabil în viața modernă. În acest articol, vom explora diferite aspecte și perspective legate de Cnezat, analizând importanța acestuia, consecințele și viitorul său.

Această pagină nu este legată de un element de Wikidata. Acest lucru este necesar pentru afișarea legăturilor interlingve și pentru preluarea unor informații bibliotecare sau din infocasetă.
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă.
Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.

Cnezatul este o formă de organizare politică de tip statal în Evul Mediu (la români și la slavi) bazată pe autoritatea cneazului.

Cnezatul a fost și o formațiune politică prestatală, care era formată dintr-un grup de sate românești conduse de un cneaz.[1]

De exemplu, în secolul al XIII-lea în Maramureș existau mai multe cnezate. Unul din cele mai mari a fost Cnezatul Câmpulungului, care cuprindea vreo 16-18 sate de pe valea superioară a Tisei și de pe valea Tarasului, având centrul, probabil, la Sarasău.[2]

În anul 1381, oșenii de pe Valea Cosăului sunt atestați documentar, sub formula: Keneziatus possessionis nostrae Olachalis OZON vocatae. În textul în limba latină, keneziatus înseamnă "cnezat" iar forma Ozon înseamnă "Oșan".[3]

Note

  1. ^ Prof. dr. Ioan Murariu: Dicționar explicativ școlar de termeni istorici și arhaici, Editura EduSoft, Bacău, 2006
  2. ^ Mic dicționar al localităților din Maramureș, în Buletin semestrial • an XV, nr. 1 (28) • 2007
  3. ^ Alexandru Pele: Elemente lexicale străromânești, p. 49, Editura Scheda, Oradea, 2010

Bibliografie

  • Columbeanu, Sergiu: Cnezate și voievodate românești, editura Albatros, București, 1973.
  • Pop, Ioan Aurel: Instituții medievale românești: adunările cneziale și nobiliare (boierești) din Transilvania în secolele XIV-XVI, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1991, p. 33, 191.
  • Andrea, A. Banatul cnezial până la stăpânirea habsburgică (1718), Editura Banatica, Reșița, 1996.

Vezi și